142. Baticul galben [anii '30]

Temă abordată sârguincios pe întreaga perioadă a carierei, încă din anii petrecuți în Germania, portretul a reprezentat pentru Tonitza atât ocazia unor compoziții cu înțeles profund, psihologic, în tente expresioniste, cât și experiment cromatic, decorativ. Culoarea, principala calitate a operelor sale, a transformat universul vizual tonitzian într-unul dintre cele mai expresive pe care arta românească le va descoperi vreodată. Tonitza și-a asumat și împroprietărit lumea orientală, a fost contemplativ în fața vieții tihnite a localnicilor, a vibrat prelung la melodia mării, dar mai ales în fața modelelor sale preferate. Nu tenta orientală este cea care l-a atras cel mai mult pe pictor, ci mai ales simplitatea unei vieți stagnante, al cărei singur promotor era turcul, drept tip uman eminamente definit de spațiul ce îl ocupă. Singurătatea, afecțiunea, tristețea, conexiunea cu mediul înconjurător sau profunzimea trăirilor sunt câteva dintre “simptomele” pe care Tonitza le-a identificat la oamenii pe care i-a descoperit în verile petrecute la Balcic. Această legătură era realizată și prin contactul direct pe care toți pictorii cu personalitate îl aveau cu localnicii. Spre exemplu, pictorul nostru a locuit succesiv în Casa Hagi Skendel, la Cafeneaua Ismail, în Strada I.C. Brătianu nr. 2 sau la Căpitănia Portului. În ceea ce privește caracterul, pictorul avea să-l apropie instinctiv de modelele sale care inițial erau, desigur, prieteni. În acea ultimă perioadă petrecută la Balcic - a doua parte a deceniului patru, biografia lui Tonitza ne exemplifică personalitatea sa. Se apropia de Ismail Ebuleis Feyzula, pe a cărui fiică, Luftie, o ajută să urmeze o școală profesională. Model al pictorului în acei ultimi ani de creație la Balcic, Luftie, ca și tatăl ei de altfel, apare în multe schițe, compoziții sau studii de portret. Sunt momentele în care tipologia turcească abundă, fie în scurte notații în tuș sau acuarelă, până la opere desăvârșite în ulei. Ali Mehmet, Rachiș Ali, plăcintarul Asim Selim, dar și chipurile de tinere ale lui Demirná, Hamidé, Esbá, Gürli, Afizé sau Cadié vor domina un vizual profund uman, pe care deseori îl impregnează acelui peisaj de respirație arhaică pe care numai Balcicul l-a putut oferi. Principala notă discordantă - care diferențiază tipurile create acum față de tot ceea ce crease Tonitza anterior - constă în legătura permanentă și insolubilă dintre model și atmosferă. Fără lumea existenței lor imediate, toate chipurile de turcoaice sau de mici negustori orientali s-ar ofili sau topi sub imperiul unui portret fad, de notă socială. Orientali prin etnie și credință, ei transmit o discretă notă de fatalism, dar și o devoțiune față de lumina și atmosfera solară tipică Balcicului, cu care Tonitza era cel mai în măsură să rezoneze. În plus, în cazul unei opere ca cea de față, artistul reușește să îmbrace compoziția în haina decorativului, cu efect de stampă japoneză, dar și în fondul floral, integrând pânza într-un ciclu estetic tipic. (I.P.)

Bibliografie

BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

Dimensiuni

width 30 cm, height 39.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, Tonitza

Informații documentare

Proveniență: colecţie privată, SUA.

Datare

anii '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.