Bibliografie

MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe pânză lipită pe carton, 65 x 54 cm, semnat lateral stânga, cu negru, în monogramă, TP

Opera lui Theodor Pallady se află sub semnul formei pure, spirituale, al frumuseţii şi simplităţii, dezideratele ei având originea în cultura sa elevată. Preocuparea artistului este aceea de a evoca un climat spiritual, principalul obiect al cercetărilor artistului, şi nu mediul rural, asemeni lui Grigorescu, natura intimă a lui Luchian sau omul cu suferinţele sale, asemeni lui Tonitza. Odată cu Pallady, în pictura românească apare interesul pentru o artă intelectualizată, fără accente de retorism sau dramatism. Naturile statice vorbesc despre felul în care Pallady abordează obiectele în pictura sa. Artistul ilustrează lucrurile nu pentru ceea ce reprezintă ele în lumea materială, pentru caracteristicile lor intrinseci, ci pentru raporturile care se stabilesc între forme şi culori, din care compune armonii subtile, echilibru cromatic şi ordine, coordonatele unei lumi noi, pure şi absolute, pe care o credea realizabilă prin artă. Nu se arată interesat de a caracteriza un obiect sau amănuntul care îl defineşte, ci de legile fundamentale care guvernează raporturile dintre lucruri. „O tigaie, o bufniţă, o farfurie, o ţigare, o carte, o ceaşcă sau o lămâie sunt obiecte prozaice. Ele pot deveni elemente ale unei opere de artă, pot căpăta o funcţie estetică dacă, integrate într-un ansamblu, transpuse într-un tablou, exprimă un echilibru, o lege fundamentală a firei. Şi ele pot înfăţişa armonia lumii şi a creaţiei atunci când pictorul le ridică pe planul artei, folosindu-le ca instrumente ale acordurilor sale.”(Ionel Jianu) Din meditaţia asupra relaţiei dintre spaţiu, obiectele care îl populează şi personajele care îl animă uneori, Pallady a creat „o poezie a interioarelor”, marcată de melancolie şi reverie. În lumea familiară a atelierului, a compus regii pentru compoziţii cu nuduri şi naturi statice, alăturând obiecte obişnuite pentru a obţine acorduri de linii, forme şi culori, dar şi raporturi între semnificaţii. Lucrurile pe care Pallady le aşază pe pânză după propriul ideal de ordine îşi pierd utilitatea pe care o au în lumea cotidiană, iar aparenţa fidelă realităţii nu mai este necesară. Inspirat de opera lui Cézanne, Pallady construieşte compoziţii eliberate de convenţia asemănării cu natura, precum şi de orice efecte decorative, căutând să transmită stări ale unei realităţi subiective. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezultate ale experimentelor şi teoriilor sale artistice, fiind totodată atât martorii stării de conflict în care se afla cu societatea vremii, cât şi expresia aspiraţiei sale spre o lume mai bună. Obiectele nu apar niciodată incidental în regia interioarelor lui Pallady şi nici doar pentru estetica volumelor lor, ci sunt alăturate pentru a comunica un mesaj, în maniera în care artistul înţelege să o facă, refuzând recursul la naraţie. Casetele sau călimara, ce păstrează mereu misterul asupra conţinutului lor, apar frecvent reprezentate în pictura sa, la fel ca fructele, în cele mai neobişnuite alăturări, acestea fiind conferite cu simboluri împrumutate sau atribuite de către Pallady.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.