112. Vedere spre Place Dauphine [a doua jumătate a anilor '20]

Din primii ani ai secolului XX, Theodor Pallady devine o prezenţă constantă pe simezele româneşti şi internaţionale. În 1902 deschide o expoziţie personală la Londra, 1902, 1912, 1920, 1925 la Paris, 1904, 1910, 1921, 1923, 1927, 1928, 1931, 1937, 1940 la Bucureşti. Participă cu lucrări la Salonul Oficial (1909, 1924, 1926, 1927, 1929, 1931, 1932, 1933, 1935, 1937, 1938, 1946), Salonul din Paris (1912, 1913), Tinerimea Artistică (1911, 1912, 1913, 1914, 1915, 1926), expoziţiile Societăţii „Arta Română” (1920, 1921, 1922, 1924, 1926, 1928). Este prezent în expoziţii colective din Franţa, Belgia, Spania şi Statele Unite, lucrările sale fiind selecţionate şi pentru cele mai importante expoziţii colective de artă românească ale epocii: Expoziţia Internaţională a României de la Barcelona (1929), Expoziţia Teutoonstelling van Roemeensche Kunst de la Haga (1930), Expoziţia Internaţională de la Paris (1937), Expoziţia Internaţională de la New York (1939), Bienala de la Veneţia (1942). Alături de aceste importante participări expoziţionale, lucrările sale au fost anual prezente şi pe simezele altor expoziţii, artistul devenind o personalitate importantă şi apreciată în epocă. Creaţia sa a reuşit să atragă atenţia celor mai importanţi colecţionari ai vremii. Alexandru Bogdan-Piteşti, personaj controversat, jurnalist, susţinător al elitei culturale şi emul al scriitorului mistic Joséphin (Sâr) Péladan, va achiziţiona pentru colecţia sa, adevărat muzeu al artei moderne româneşti, 23 de picturi şi desene de Pallady, lucrări esenţiale pentru perioada simbolistă a artistului. De asemenea Krikor Zambaccian, Iosif Dona, Ion Minulescu şi mulţi alți reputaţi colecţionari şi-au manifestat interesul pentru arta lui Pallady, achiziţionându-i un număr impresionant de lucrări. Meritele sale artistice deosebite au fost recompensate încă din 1926 cu Premiul Naţional pentru pictură. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezultate ale experimentelor şi teoriilor sale artistice, fiind totodată martorii stării de conflict în care se afla cu societatea vremii şi expresia aspiraţiei sale spre o lume mai bună. Obiectele nu apar niciodată incidental în regia interioarelor lui Pallady şi nici pentru estetica volumelor lor, ci sunt alăturate pentru a comunica un mesaj, în maniera în care artistul înţelege să o facă, refuzând recursul la naraţie. Motivul central, aflat în relație strânsă cu întregul compoziţional, sugerează atmosfera confortabilă, relaxată şi meditativă, tipică interioarelor pictorului. Caseta, fructele, ceașca și samovarul intră într-o relație specială cu peisajul ce se derulează prin fereastra atelierului, inițiind un altfel de limbaj în ceea ce privește recuzita “clasică” uzitată de Pallady. Înrudită stilistic cu opere ca “Flori la fereastră – Place Dauphine” (cat. 168 din “Omagiul lui Pallady”, Muzeul de Artă al R.S.R.,1971) sau “La fereastră – Place Dauphine” (cat. 183 din “Omagiul lui Pallady”, Muzeul de Artă al R.S.R.,1971), “Vedere spre Place Dauphine” descrie o viziune inedită asupra interioarelor realizate de Pallady în prima jumătate a anilor ’20, în care discursul plastic pare să surprindă un dialog pictural esențializat prin relația dintre spațiul intim și spațiul public. (I.P.)

Bibliografie

BLAZIAN, Henri, “Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă”, Bucureşti, 1958 JIANU, Ionel, “Pallady”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1944 MÂNDRESCU, Anatol, “Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971

Dimensiuni

width 53 cm, height 68 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, T.Pallady

Datare

a doua jumătate a anilor '20

Provenienţă

colecția pictorului Henri H. Catargi.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.