Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
COMAN Anton, ”Octav Băncilă”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954
ulei pe pânză, 113 cm, 88,5, semnat stânga jos, cu negru, Octav Băncilă
Cu puțin timp înaintea începerii primei conflagrații mondiale, Băncilă atingea ”acea maturitate”, așa cum critica și cronica artistică încearcă să cuantifice activitatea cea mai prolifică a artistului. Punctul culminant pe care îl atingea cariera pictorului moldovean, cel puțin până după terminarea primului Război Mondial, se contura în jurul anului 1915, când întreaga critică românească elogia marea expoziție din București. În plus, la doar câteva luni după expoziția din Capitală, Băncilă câștiga detașat concursul pentru catedra de pictură de la Școala de Belle Arte din Iași, unde avea să predea până în 1937. Un discurs asupra esteticii operei lui Băncilă nu se poate începe fără a menționa principala valență coordonatoare a universului imaginar: omul. Omul și diversitatea existenței acestuia au stat la baza majorității uleiurilor modelate de maestrul moldovean. Fie că a pictat compoziții inspirate de expresionismul german, fie teme sociale, atât în portret cât și în scene de gen, Băncilă a pus în fiecare tușă, în fiecare pată de culoare sentimentul autentic de empatie. Țăranul, chiar dacă a ocupat locul primordial în imaginarul pictural, s-a împletit cu alte categorii sociale în crearea unui tablou cât mai larg al “celuilalt”, în continuarea acelui imaginar clasic modelat prin contemporaneitatea lui Băncilă. Țigani, nomazi, copii, evrei, toți sunt analizați și reproduși de pictor, fie în manieră idilică, fie cât mai realist, introducându-i totuși într-o stare de latență temporală, relevantă prin universalitatea imaginilor. O notă specială în cazul operei de față, nuanță de altfel folosită în diverse momente de Băncilă, este monumentalitatea. Atât cea evidentă, atinsă lesne prin alegerea dimensiunilor pânzei, cât și cea mai subtilă, componenta estetică, ambele soluționează forța subiec-tului ales. În cazul operei de față, subiectul central este introdus într-un imaginar cu note idilice, efectele cu tentă profund socială fiind limitate doar la pitorescul personajului, lipsind o anume componentă critică. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
