113. Lila în albastru [1925-1930]

Începuturile sale sunt legate tangețial de impresionism, însă artistul consideră că această mișcare îl limitează prea mult la funcția pasiv-decorativă a pânzei. Sursele inspirației sale pot fi ușor identificate în arta populară românească și în viziunea plastică a lui Cézanne. De la cel din urmă, artistul preia preocuparea pentru echilibru și organizare compozițională, în timp ce arta populară românească îi va servi drept reper pentru știința fascinantă a culorii. Anul 1918 îl va găsi pe Șirato în redacția revistei ”Sburătorul”, acolo unde publică articole dedicate criticii și cronicii plastice. Concepția este, pentru Șirato, mult mai presus de tehnică. Astfel, el va utiliza linia ca mijloc de exprimare a volumelor prin jocuri de lumină. Construiește cu precădere din lumină și culoare și supune ductul liniei unui plan secund, obținut prin contraste. Folosește alternanțe cromatice vibrante, cărora le desemnează oscilații de lumini și umbre. Va rămâne, așadar, un ilustrator al propriilor sale cercetări teoretice. Căutările și cugetările din critica și cronica sa se transpun, succesiv, în opere de artă. În lucrarea de față deslușim trăsăturile unui personaj feminin recurent în opera lui Șirato: nepoata sa, Lila Nădejde. Artistul va crea un întreg ciclu tematic care gravitează în jurul acestui personaj, desfășurat pe parcursul a peste un deceniu. Modelul său preferat, Lila, ni se dezvăluie în acorduri de gri și variații pe teme de alb într-o iconografie destinată interioarelor. Portretul e prefigurat în creația lui Șirato drept un motiv de sinteză a unei întregi psihologii. Primele opere dedicate motivului datează din perioada 1926-1927 și o surprind pe Lila în timpul lecturii, răsfoind albume, lucrând sau contemplând în spațiul familiar al căminului. Artistul revine, așadar, asupra aceluiași subiect, dar își adaptează paleta în funcție de nevoile modelului și ale spațiului reprezentat. De această dată, privirea Lilei nu mai este ascunsă de coperțile albumelor și nici nu mai este cufundată în alte activități, ci e ațintită direct asupra privitorului. Cromatica albastră a rochiei e intensificată de contrastul cu peretele de culoarea piersicii, opera devenind, în final, reprezentativă pentru perioada marilor compoziții picturale. Element recurent în creațiile sale, regăsim și în această instanță ghiveciul în nuanțe de brun ce păstrează înăuntrul său plantele verzi, care contribuie la potențarea cadrului familial. Șirato amplifică și de această dată valoarea luminii și redă cu măiestrie umbrele și căldura căminului, în maniera specifică perioadei 1924-1934, dedicată sintezei formei, a culorii și a luminii. (D.C.)

Bibliografie

DRĂGUȚ, Vasile, ”Fr. Șirato”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. ISPIR, Mihai, ”Șirato”, Editura Meridiane, București, 1979.

Dimensiuni

width 44.5 cm, height 53.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, ”Șirato”

Datare

1925-1930

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.