otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
105. Hahamul din Moinești [1909]
1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 20.000 - 30.000
Sesiune
Joi, 2 noiembrie 2017 19:30
Reprezentant
Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost unul dintre artiştii care s-au opus academismului şi artei de salon, îmbogăţind arta românească cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti, inspirată din viaţa şi arta ţăranului român. Susţinător al libertăţii şi independenţei artei, respingând sterilitatea artei oficiale, se înscria în direcţia unei arte realiste şi progresiste. Era considerat, încă din timpul vieţii, reprezentatul spiritului modern în artă şi cel a cărui operă deschidea o nouă perioadă în pictura românească.
Anii 1908 şi 1909 marchează un apogeu în dimensiunea estetică a operei lui Luchian, lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu şi la Moineşti ilustrând în mod desăvârşit sentimentul frumuseţii absolute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. La Moineşti, entuziasmul faţă de natură este nemărginit: „Am colindat ţinuturi şi la deal, şi la munte, şi la cîmp, dar ce să-ţi spun, nici pe departe nu se potrivesc cu maiestatea şi distincţiunea peisajelor de la Moineşti. Blagoslovit ţinut şi fericit cine va putea, cel puţin cât un grăunte, să aştearnă cu boiele pe o bucată de pînză un colţişor din acest colos superb.” (Scisoare ....). Această perioadă avea să îi ofere lui Luchian încrederea în utilizarea pastelului, tehnică pe care o desăvârșește în acei ani. Nu se va limita doar la peisaje și va realiza și portrete, cele mai cunoscute fiind cele ale celor doi evrei pe care îi cunoaște în august 1909, la Moinești. Unul dintre cei doi, Hahamul, avea să fie preferatul lui Luchian, realizând trei variante, în cele trei tehnici preferate - ulei, pastel și desen. În pastelul din 1909 bătrânul haham cu barba albă, cu privirea plecată, cu umerii gârboviţi, pare cufundat în gânduri. Este un înţelept care a cunoscut din plin amarnicele încercări ale vieţii. Şi Luchian îl pictează cu acea căldură, care îi defineşte întreaga operă. Fruntea largă, senină, uşor luminată în partea de sus, întreruptă de câteva fire negre de păr ce-i ies de sub tichie, uşoara înclinare smerită a capului, pleoapele umflate ce-i acoperă ochii, barba albă, puternic luminată, subliniată de gulerul alb al cămăşii, umerii puţin aduşi şi strânşi – toate aceste elemente exprimă concentrarea lăuntrică a unui bătrân, care, în ciuda adversităţilor, nu şi-a pierdut demnitatea umană.
Bibliografie
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
DRĂGUŢ, Vasile, "Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
JIANU, Ionel, COMARNESCU, Petru, "Ştefan Luchian", Ed. de stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956
LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
Dimensiuni
width 33 cm, height 38 cm
Descriere
pastel pe hârtie, semnat dreapta jos, cu negru, "Luchian"
Informații documentare
Opera este menționată și inventariată în catalogul "Luchian", Ionel Jianu, Petru Comarnescu, E.S.P.L.A., București, 1955 la pag. 188. Varianta în ulei a pastelului se regăsește în colecția Muzeului de Artă Iași, iar cea în desen în colecția Muzeului de Artă Cluj.
Datare
1909
Provenienţă
colecția istorică a juristului și profesorului universitar Nicolae D. Ghimpa.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost unul dintre artiştii care s-au opus academismului şi artei de salon, îmbogăţind arta românească cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti, inspirată din viaţa şi arta ţăranului român. Susţinător al libertăţii şi independenţei artei, respingând sterilitatea artei oficiale, se înscria în direcţia unei arte realiste şi progresiste. Era considerat, încă din timpul vieţii, reprezentatul spiritului modern în artă şi cel a cărui operă deschidea o nouă perioadă în pictura românească.
Anii 1908 şi 1909 marchează un apogeu în dimensiunea estetică a operei lui Luchian, lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu şi la Moineşti ilustrând în mod desăvârşit sentimentul frumuseţii absolute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. La Moineşti, entuziasmul faţă de natură este nemărginit: „Am colindat ţinuturi şi la deal, şi la munte, şi la cîmp, dar ce să-ţi spun, nici pe departe nu se potrivesc cu maiestatea şi distincţiunea peisajelor de la Moineşti. Blagoslovit ţinut şi fericit cine va putea, cel puţin cât un grăunte, să aştearnă cu boiele pe o bucată de pînză un colţişor din acest colos superb.” (Scisoare ....). Această perioadă avea să îi ofere lui Luchian încrederea în utilizarea pastelului, tehnică pe care o desăvârșește în acei ani. Nu se va limita doar la peisaje și va realiza și portrete, cele mai cunoscute fiind cele ale celor doi evrei pe care îi cunoaște în august 1909, la Moinești. Unul dintre cei doi, Hahamul, avea să fie preferatul lui Luchian, realizând trei variante, în cele trei tehnici preferate - ulei, pastel și desen. În pastelul din 1909 bătrânul haham cu barba albă, cu privirea plecată, cu umerii gârboviţi, pare cufundat în gânduri. Este un înţelept care a cunoscut din plin amarnicele încercări ale vieţii. Şi Luchian îl pictează cu acea căldură, care îi defineşte întreaga operă. Fruntea largă, senină, uşor luminată în partea de sus, întreruptă de câteva fire negre de păr ce-i ies de sub tichie, uşoara înclinare smerită a capului, pleoapele umflate ce-i acoperă ochii, barba albă, puternic luminată, subliniată de gulerul alb al cămăşii, umerii puţin aduşi şi strânşi – toate aceste elemente exprimă concentrarea lăuntrică a unui bătrân, care, în ciuda adversităţilor, nu şi-a pierdut demnitatea umană.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
DRĂGUŢ, Vasile, "Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
JIANU, Ionel, COMARNESCU, Petru, "Ştefan Luchian", Ed. de stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956
LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
Dimensiuni
width 33 cm, height 38 cm
Descriere
pastel pe hârtie, semnat dreapta jos, cu negru, "Luchian"
Informații documentare
Opera este menționată și inventariată în catalogul "Luchian", Ionel Jianu, Petru Comarnescu, E.S.P.L.A., București, 1955 la pag. 188. Varianta în ulei a pastelului se regăsește în colecția Muzeului de Artă Iași, iar cea în desen în colecția Muzeului de Artă Cluj.
Datare
1909
Provenienţă
colecția istorică a juristului și profesorului universitar Nicolae D. Ghimpa.
Reprezentant
Alte loturi asemănătoare
