otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
85. Prințesa [1927-1928]
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 60.000 - 90.000
Adjudecat post-licitație
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 60.000
Sesiune
Joi, 2 noiembrie 2017 19:30
Reprezentant
„Copiii (...) ne apar cu fermecătoarea lor inexperienţă, cu armonioasa lor dezordine, cu întraripata lor nedisciplină, cu spaima lor pentru tot ce le este impus prin tradiţie şi autoritate şi cu pasiunea lor pentru tot ce este lumină, pentru tot ce este mişcare slobodă, graţie şi joc, pentru tot ce este bucurie a vieţii, pentru tot ce este dezinteresată înfrăţire, cu semenii planetari sub egal milostiva sărutare a unui soare, pe care foarte mulţi dintre ei, curând poate, nu-l vor mai vedea...
În nenumăratele şi atent îndelungatele mele incursiuni pe care le-am făcut ca pictor în minunata lume a copiilor, mi-a fost dat să întâlnesc copii în zdrenţe şi flămânzi, copii suferinzi trupeşte, dar al căror suflet proaspăt şi limpede răsfrângea, ca un transparent şi pur izvor de munte, înalta frumuseţe a cerului.
Am cunoscut copii în straie scumpe, copii hrăniţi cu îmbelşugare şi rafinament, copii încurajaţi de permanente atenţii şi dezmierdări, copii perfect sănătoşi, dar în sufletul cărora, prematur cătrănit, dospeau dureri inăbuşite şi creşteau spăimântătoare agonii.” (1931) (Tonitza, Scrieri despre artă)
Definit şi identificat prin sintagma „pictorul copiilor” – asemenea tuturor marilor creatori ce se contra-disting printr-un anume element ce le conferă unicitate, singularitate - Nicolae Tonitza ocupă un loc important în panteonul valorilor universale. Situat pe linia artei de tip realist, profund aplecată către introspecție, continuator al viziunii lirice şi duioase a predecesorilor săi - Grigorescu dar mai ales Luchian - Tonitza a reuşit să îmbogăţească arta noastră cu opere în care a oglindit, cu o nemăsurată forţă, realitatea vremii sale.
În creaţia lui Tonitza, tema copilului şi a copilăriei în general a ocupat un loc proeminent, atingând valoarea unui simbol. Tema îl frământă, îl preocupă, îl emoţionează, căutând, ca nimeni altul, acele note specifice ale copilăriei, cu puritatea, naivitatea şi dezorientarea în faţa problematicilor vieţii. Sentimentul de afectivitate paternă va fi sorgintea a numeroase opere care au avut puterea înfăţişării personalităţii artistice a pictorului, prilejuindu-i acestuia experienţa unor raporturi aproape muzicale la nivel cromatic. Cu sinceritatea şi modestia specifică, Tonitza afirma că nu a făcut altceva decât să-şi picteze proprii copii „din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea, din scăpărarea privirilor lor, eu cred – spunea acesta – că nu redam pe pânză decât emoţia unui tată...”
Catrina (n. 1914), Petru (n. 1915), Irina (n. 1917) şi Silică (infantul dispărut în perioada de ședere la Vălenii de Munte), cărora li se alătură Nineta Gusti (nepoata artistului) au configurat în mare parte creaţia lui Nicolae Tonitza, dedicată vârstei inocenţei. Toți cei cinci copii apar în pânzele artistului, în diverse ipostaze și însemnătăți. Cu spiritul său de fin observator, tatăl Tonitza îi urmăreşte la joacă, cand dorm, când plâng, le ascultă strigătele şi le analizează mişcările şi gesturile, le cercetează în fiecare clipă expresiile. Uneori copiii îi pozează artistului fără ca ei să ştie, alteori aceştia sunt nevoiţi să aştepte nemişcaţi ore în şir, ascultând docili indicaţiile tatălui. Pentru un efect pictural major, artistul le aşează pe cap basmale sau pălării, le pune la gât eşarfe viu colorate, ori îi aşează în faţa vreunei scoarţe în culori vibrante, îmbrăcaţi simplu, în cămăşuţe albe şi desculţi.
Bibliografie
BREZIANU, Barbu,"Nicolae Tonitza", Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, "Nicoale Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Nicolae Tonitza", Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,"N.N.Tonitza", Ed. Tineretului, București, 1962
Dimensiuni
width 40 cm, height 50 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R, 1964 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat.. Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.S.R, 1979.
Datare
1927-1928
Provenienţă
colecția istorică a familiei Bușulenga. Opera a aparținut inițial lui Cezar Bușulenga, unul dintre frații lui Apostol Bușulenga, soțul lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga. După 1977 opera intra în colecția lui Nicolae Bușulenga, al treilea frate Bușulenga.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
„Copiii (...) ne apar cu fermecătoarea lor inexperienţă, cu armonioasa lor dezordine, cu întraripata lor nedisciplină, cu spaima lor pentru tot ce le este impus prin tradiţie şi autoritate şi cu pasiunea lor pentru tot ce este lumină, pentru tot ce este mişcare slobodă, graţie şi joc, pentru tot ce este bucurie a vieţii, pentru tot ce este dezinteresată înfrăţire, cu semenii planetari sub egal milostiva sărutare a unui soare, pe care foarte mulţi dintre ei, curând poate, nu-l vor mai vedea...
În nenumăratele şi atent îndelungatele mele incursiuni pe care le-am făcut ca pictor în minunata lume a copiilor, mi-a fost dat să întâlnesc copii în zdrenţe şi flămânzi, copii suferinzi trupeşte, dar al căror suflet proaspăt şi limpede răsfrângea, ca un transparent şi pur izvor de munte, înalta frumuseţe a cerului.
Am cunoscut copii în straie scumpe, copii hrăniţi cu îmbelşugare şi rafinament, copii încurajaţi de permanente atenţii şi dezmierdări, copii perfect sănătoşi, dar în sufletul cărora, prematur cătrănit, dospeau dureri inăbuşite şi creşteau spăimântătoare agonii.” (1931) (Tonitza, Scrieri despre artă)
Definit şi identificat prin sintagma „pictorul copiilor” – asemenea tuturor marilor creatori ce se contra-disting printr-un anume element ce le conferă unicitate, singularitate - Nicolae Tonitza ocupă un loc important în panteonul valorilor universale. Situat pe linia artei de tip realist, profund aplecată către introspecție, continuator al viziunii lirice şi duioase a predecesorilor săi - Grigorescu dar mai ales Luchian - Tonitza a reuşit să îmbogăţească arta noastră cu opere în care a oglindit, cu o nemăsurată forţă, realitatea vremii sale.
În creaţia lui Tonitza, tema copilului şi a copilăriei în general a ocupat un loc proeminent, atingând valoarea unui simbol. Tema îl frământă, îl preocupă, îl emoţionează, căutând, ca nimeni altul, acele note specifice ale copilăriei, cu puritatea, naivitatea şi dezorientarea în faţa problematicilor vieţii. Sentimentul de afectivitate paternă va fi sorgintea a numeroase opere care au avut puterea înfăţişării personalităţii artistice a pictorului, prilejuindu-i acestuia experienţa unor raporturi aproape muzicale la nivel cromatic. Cu sinceritatea şi modestia specifică, Tonitza afirma că nu a făcut altceva decât să-şi picteze proprii copii „din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea, din scăpărarea privirilor lor, eu cred – spunea acesta – că nu redam pe pânză decât emoţia unui tată...”
Catrina (n. 1914), Petru (n. 1915), Irina (n. 1917) şi Silică (infantul dispărut în perioada de ședere la Vălenii de Munte), cărora li se alătură Nineta Gusti (nepoata artistului) au configurat în mare parte creaţia lui Nicolae Tonitza, dedicată vârstei inocenţei. Toți cei cinci copii apar în pânzele artistului, în diverse ipostaze și însemnătăți. Cu spiritul său de fin observator, tatăl Tonitza îi urmăreşte la joacă, cand dorm, când plâng, le ascultă strigătele şi le analizează mişcările şi gesturile, le cercetează în fiecare clipă expresiile. Uneori copiii îi pozează artistului fără ca ei să ştie, alteori aceştia sunt nevoiţi să aştepte nemişcaţi ore în şir, ascultând docili indicaţiile tatălui. Pentru un efect pictural major, artistul le aşează pe cap basmale sau pălării, le pune la gât eşarfe viu colorate, ori îi aşează în faţa vreunei scoarţe în culori vibrante, îmbrăcaţi simplu, în cămăşuţe albe şi desculţi.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
BREZIANU, Barbu,"Nicolae Tonitza", Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, "Nicoale Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Nicolae Tonitza", Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,"N.N.Tonitza", Ed. Tineretului, București, 1962
Dimensiuni
width 40 cm, height 50 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R, 1964 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat.. Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.S.R, 1979.
Datare
1927-1928
Provenienţă
colecția istorică a familiei Bușulenga. Opera a aparținut inițial lui Cezar Bușulenga, unul dintre frații lui Apostol Bușulenga, soțul lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga. După 1977 opera intra în colecția lui Nicolae Bușulenga, al treilea frate Bușulenga.
Reprezentant
Alte loturi asemănătoare
