55. Țărăncuţă cu basma albă

Lucrarea se înscrie într-una dintre seriile de capete de țigănci tinere care i-au pozat lui Grigorescu, portretist pasionat de caracteristicile psihologice și somatice specifice acestor modele: trăsături fizionomice feminine, osatura/forma craniului, culoarea pielii. Asemenea caracteristici au constituit pentru artist de-a lungul întregii sale cariere, un incitant, inepuizabil material de studiu. În plus se înscrie în seria capetelor drapate în alb, leit motiv pictural al creației pictorului român. Nicolae Grigorescu a găsit această temă încununată de aura originalității, în literatura și în plastica franceză a secolului al XIX lea. Dintre marii săi contemporani, cel puțin Edouard Manet (cu precădere), ca și Van Gogh au punctat tema în opera lor, prin aspectele ei citadine ori rurale. Constituind o referință specific romantică ce a străbătut lumea artistică cu prestigiu de nonconformism, figura țiganului a constituit un simbol al ideii de libertate (viața nomadă) percepută în conexiune cu tema dragostei (a pasiunii) și a creației. Grigorescu va fi văzut la Viena în 1873 la Expoziția Universală, portretul simbolic Art et Liberté (1849) reprezentând un tânăr violonist în zdrențe, pictat de belgianul Louis Gallait (Musées Royaux des Beaux-Arts de Belgique, Bruxelles) . În literatură, nuvela Carmen (1845 ) de Prosper Mérimée a hrănit imaginația și spiritul creator ale lui Georges Bizet prin intermediul căruia tema a trecut în câmpul universal al muzicii de operă (1875). Poemul Bohémiens en voyage (Les Fleurs du mal, 1857) de Baudelaire a devenit una dintre emblemele poeziei acestui fundamental spirit al modernității. În opera lui Grigorescu elaborată în România, defilează o multitudine de chipuri de țigănci dar și de bărbați ai acestora, parte din imaginea socială a țării (citadină și rurală), în noua lor calitate de proaspeți dezlegați de robie. În pictura de față, modelul este văzut frontal și adus în planul întâi, la fel cum procedase pictorul și în alte efigii feminine de la țară. Capul învelit în năframă albă este reluat de Grigorescu în special în ultima secvență a operei, constituind o problemă de picturalitate și luminozitate a imaginii (v.în acest sens și Țărăncuță cu broboadă albă, 28,5 x 19, 5, vândut la Artmark, febr. 2014; sau Cap de fată, 26,5 x 21, 5, Muzeul de artă Craiova, inv. 738 ). Artistul scoate în relief aspectele specifice ale chipului : forma rotundă, feminină a craniului și implicit a feței, trăsăturile regulate și „ drăgălășenia” chipului cu buzele adunate, groase, cu nasul ușor ridicat și mai ales intensitatea privirii prin punctul de lumină din pupila arzătoare a ochilor de tăciune, acea „prunelle ardente” observată cu acuitate de Baudelaire în menționatul sonet. Culoarea pigmentată a pielii lucioase și fine, pusă în contrast cu albul năframei și respectiv al cămășii, apare drept o caracteristică a modelului, așa cum mai putem observa de exemplu și în Țiganca de la Boldu (Muzeul de artă Iași). Se mai adaugă o trăsătură specifică vârstei personajului (probabil către 14 ani), frăgezimea tenului acestei copile, sugerată cu atenție și sensibilitate de Grigorescu, maestru al portretului. Paleta lucrării este construită din neutre, prin sobrul contrast dintre brunul închis/ sepia și alburi, totul profilat pe fundal de griuri. Foarte discrete accente de culoare se întâlnesc la colierul de mărgean de la gât, la bobițele de fructe prinse în năframă; se adaugă semnătura artistului. Strălucirea albului năframei, dominantă plastico-cromatică a picturii reprezintă unul dintre virtuoasele studii de lumină tipic grigoresciene. (I.B.)

Bibliografie

[ Ioana Beldiman-Gheorghe Cosma], Nicolae Grigorescu, pictură-grafică, Muzeul de artă al RSR, 1984.
G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol.2, București, Ed.Meridiane, 1962, p. [1888-1889], il. p. [191]; p.282-cat.192.
Remus Niculescu, Noi cercetări asupra activității lui Grigorescu în Franța, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, nr.2/1958, p.158-183.
Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1973.
A.Vlahuță, Pictorul N.I.Grigorescu. Vieața și opera lui, București, Ediția Casei Școalelor, 1910.

Dimensiuni

width 29 cm, height 43.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Informații documentare

Opera este reprodusă în monografia "Grigorescu", George Oprescu, Remus Niculescu, Ed. Meridiane, București, 1962 la cat. 192, sub titlul de "Cap de țigancă".

Provenienţă

colecția magistratului Lazăr Munteanu (1869-1951) - nepot (de mamă) al colecționarului Iancu Kalinderu, magistratul Lazăr Munteanu a fost unul dintre cei mai însemnați colecționari ai perioadei dintre cele două războaie mondiale, regăsindu-se în suita reprezentativă a colecționismului românesc interbelic, alături de Krikor Zambaccian sau dr. Iosif Dona. A fost președinte al tribunalului Constanța, secretar general al Departamentului Justiției și judecător la Curtea de Casație, poziții care i-au oferit și confortul financiar să devină unul dintre cei mai avizați cunoscători ai artei românești moderne.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.