Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula şi SCHOBEL, Doina, „Gheorghe Petraşcu” Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti 1972 VASILE, Florea, „Gheorghe Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti 1989

ulei pe pânză, 33 x 56 cm, semnat și datat stânga jos, cu albastru, "G. Petrașcu, (1)914"

Informații documentare

Opera a figurat în expoziția "Iarna în pictura românească", Muzeul Municipiului București, în perioada 5 octombrie-3 noiembrie 2010 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 36. Opera este reprodusă în catalogul "Peisajul impresionist în pictura din România", Mircea Deac, ed. Monitorul Oficial, 2009, la pag. 60.

De la debutul său din anul 1900 şi până în ultimele sale zile de lucru ale anului 1942, Gheorghe Petraşcu şi-a petrecut viaţa, aplecat, fără odihnă, deasupra pânzei. În opera sa a ridicat la rangul de mare creaţie motive aparent lipsite de importanţă: o oală smălţuită, simple obiecte din atelier sau un colţ de natură. Instinctul său de pictor îl face să inventeze din orice spectacole picturale, să transforme banalitatea într-o maiestoasă magie cromatică. Prin ochii pictorului totul devine halucinant, dramatic, somptuos, slăvind măreţia "gravă" a vieţii. Peisajul a fost pentru Petrașcu unul dintre genurile preferate, în special din cauza faptului că motivele care pot fi extrase din natură răspundeau necesității acestuia de a aplica fondul plastic preferat. Exact prin această maleabilitate a lucrului vizualizat, contopită unei vocații a materiei anorganice, s-a manifestat în pictura lui Petrașcu un mod atipic de a vedea ființa umană, pe care de altfel a încercat să o excludă pe cât posibil. Așa cum bine observa Vasile Florea, în peisaj, personajele lui Petrașcu apar ca niște statui inerte, realizate din aceeași materie din care e modelat și restul compoziției. Astfel ni se relevă și nouă personajul din stânga operei prezentate. Pe o structură compozițională tipică, Petrașcu construiește o apariție de o rusticitate rară în ansamblul operelor sale. Chiar dacă alege aceleași tonuri reci, aici prevalează neutrul, evident amintit de extinsele suprafețe ocupate de griuri. Greu de localizat, peisajul nu caută să exprime nuanțe de pitoresc recognoscibil, ci devine mai mult un studiu al neutrelor pe care Petrașcu îl execută destul de rar pe parcursul carierei sale. În fapt chiar și anotimpul evidențiat pare să lipsească din exercițiile picturale ale artistului, care oricum nu a dedicat nicicând cicluri calendaristice. Opera este foarte posibil să fi participat la expoziția personală de la Ateneul Român din februarie 1915, când, între cele 130 de picturi, sunt menționate și peisaje de iarnă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.