138. Case la Morlaix [1919-1920]

Datorită aprecierii pe care o purta lui Grigorescu şi artei acestuia, Petraşcu a dovedit încă de la început interes pentru peisaj, începându-şi cariera cu studii în culoare ale frumuseţii mediului rustic. Cum pasiunea sa pentru lumea minerală era cu greu compatibilă cu regnul vegetal, artistul a uitat curând umbrişul pădurilor, malurile râurilor şi viile, unde şi-a exersat mâna de multe ori, pentru a se lăsa sedus de casele vechi de la Vitré, nisipurile din Dobrogea, marmura Veneţiei, calcarul din Toledo, zidurile galbene, verzi sau roşii din Sighişoara sau cele albe, monastice ale Mănăstirii Viforâta ori ale vechiului oraş Târgovişte. În peisajele sale, Petraşcu nu pare a fi deloc atras de botanică sau zoologie, deşi studiase ştiinţele naturale, fiind mai degrabă un investigator pasionat al misterelor lumii minerale. Nici atunci când nu pictează ruine, biserici sau palate, ci case obişnuite, acestea par izolate, părăsite, fără fiinţe în jur, garduri ori vegetaţie abundentă. Din acelaşi interes pentru materia minerală a ales să picteze mai ales colţuri ale unor oraşe, de regulă vederi din apropiere ale unor clădiri, străzi înguste sau canale şerpuitoare, lipsite de elementul uman sau vegetal, studiate în aspectele lor materiale. După anii de studiu de la Paris, Petraşcu a călătorit în Italia, Spania, a vizitat Egiptul, locuri unde a observat, a înregistrat şi a lucrat, întorcându-se de fiecare dată cu numeroase opere ieşite din curio-zitatea sa pasională. Totuşi, nu toate locurile prin care a trecut i-au stârnit dorinţa de a le picta, opera sa neînregistrând nicio mărturie a călătoriilor sale în Anglia, Olanda, Belgia, Germania sau Austria. Nici Parisul nu i s-a părut interesant din punct de vedere pictural lui Petraşcu, precum reiese din absenţa oricăror imagini care să imor-talizeze oraşul în cei patru ani în care a locuit acolo. În perioada 1919–1921 face călătorii în nordul Franţei şi prezintă la Ateneu, în cadrul unor expoziţii personale, pânze din Vitré, Morlaix, Saint-Malo, Ploumanach, dintre care una este achiziţionată de Muzeul din Vitré. Vasile Florea aminteşte însă de mai multe incursiuni ale artistului în Bretania, începând cu anii 1900–1903 şi până în 1932. Peisajul „Case la Morlaix” face parte probabil din seria realizată în timpul călătoriei sale din 1919–1921 în nordul Franţei, o lucrare admirabilă care prezintă caracteristicile stilistice definitorii pentru opera lui Petraşcu din acea perioadă. O casă îngustă, înaltă de trei caturi, apare în capătul unei străzi şerpuite, sprijinindu-se pe şirul solid de construcţii, din care sunt sugerate doar ziduri oarbe de piatră. Liniile arhitecturilor sunt oblice, clintite de la axa verticală de forţele care au acţionat cu vremea asupra lor, imaginea lui Petraşcu reuşind să surprindă vechimea şi rezistenţa materiei din care sunt alcătuite. Galbenul şi roşul în tonalităţi potolite, aşezate cu generozitate într-o pastă consistentă, se alătură armonios gamei subtile de griuri şi albastrului sticlos al cerului, pe care apare bizar un unic nor alb luminos.

Bibliografie

FLOREA, Vasile, ”Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989 OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963

Dimensiuni

width 35 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu alb, G. Petraşcu

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul Colecției Daniello, Cluj-Napoca, 2010.

Datare

1919-1920

Provenienţă

colecția dr. Leon Silviu Daniello, fondatorul pneumoftiziologiei românești. Dr. Leon Daniello a înființat primul dispensar din România și unul dintre primele din Europa (1926), organizând și primul dispensar TBC. Clinica clujeană de ftiziologie îi poartă numele.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.