Bibliografie

CÂRNECI, Magda, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, ”Țuculescu”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1988

ulei pe pânză, 46,5, semnat dreapta jos, cu negru, I. Țuculescu

În opera lui Ion Țuculescu peisajul, situat între ”imagine și semn”, a reprezentat de-a lungul anilor motivul preferat, statut către care a evoluat, de la primele manifestări artistice, din vremea adolescenței și până la rafinarea ultimelor perioade de creație. Pentru opera lui Țuculescu deceniul al cincilea a reprezentat o perioadă extrem de importantă, ce ne oferă practic trei etape distincte. Necesitatea fixării acestor etape este impusă de caracteristicile picturii lui Țuculescu, care își extrag înțelesurile din alternări temporale. Fixarea în timp a lucrării de față este evidentă, datarea fiind mai mult decât folositoare în discursul nostru. Peisajele lui Țuculescu din anii 1941-1943 se înscriu pe linia influenței expresioniste, asimilate, dar aplicate în coeziune cu cele de factură impresionistă ori postimpresionistă. Deși dinamismul, violența expresivă a manierei expresioniste sunt opuse idilismului și contemplației din perioada impresionismului, în opera artiștilor români ecourile acestea persistă mai ales în tehnică. În cazul creației lui Țuculescu din preajma lui 1943 discutăm însă despre un limbaj total cufundat într-o tendință expresionistă. Lucrurile devin tranșante și limpezi nu doar în paleta artistului, ci și în receptarea acestuia în mediul artistic bucureștean. Lucrările prezentate la expoziția personală din 1943 de la Atheneul Român -peisaje, portrete, flori, naturi statice și câteva interioare țărănești duceau la apogeu tendințele vizibile în manifestările anterioare. Grupate pe simeze după tonalitățile dominante - roșu/verde, galben/violet, verde/galben - operele se defineau prin tonuri puternice, intense, pure într-o suită descrisă prin intensitate figurativă. În cazul peisajelor - fapt ce ne interesează direct aici - Țuculescu expunea atunci cunoscuta serie a “câmpurilor de rapiță”, opera de față făcând parte din acel ciclu excepțional. Aceste peisaje au propus în creația lui Țuculescu, dar și simezelor bucureștene o relaționare diferită cu natura, cu realul și cu re-producerea lui pe pânză. Câmpul de rapiță este expresia reconstituită liber a unei anumite stări emoționale declanșată extatic de un motiv natural. În cazul de față, motivul vegetal - simplist la prima vedere - este “redus” la ritmicitatea paletei cromatice. Iluzia spațialității și luminarea imaginii este atinsă prin folosirea pigmentului pur - galben, verde, violet - dar și prin alternarea rapidă și exuberantă a pensulației care manipulează bidimensionalitatea planului suport. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.