Bibliografie

MÎNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963

ulei pe carton, 36 cm, 46,5, semnat dreapta jos, în creion, TPallady

Informații documentare

Opera a participat la expoziția retrospectivă Theodor Pallady, Muzeul de Artă al R.P.R., iunie - iulie 1956, București și este menționată în catalogul expoziției la cat. 117, sub titlul "Casă în livada".

Note

Număr de inventar Muzeul Municipiului Bucureşti, 939856. Menţiunea: RIDICAT DE LA MUZEUL MUN. BUCUREŞTI, AZI, 21.02.2008, CONFORM PROCESULUI-VERBAL NR.467/21.02.2008.

Provenienţă

colecția Marie Jeanne (Diamandy) și Nicolae Bastaki. Marie Jeanne era fiica Ioanei Pallady din căsătoria acesteia cu Constantin Diamandy, boier și diplomat român, ministru plenipotențiar la Petersburg și ulterior, ambasadorul României la Paris. Constantin Diamandy a avut cu Ioana, născută Ghika, 3 copii: Marie Jeanne, Magda și Ion. Marie Jeanne s-a căsătorit cu Neculai Bastaki, inginer agronom cu studii în Belgia, iar sora sa, Magda, cu Emil Sturdza și mai apoi cu George G. Assan, alături de care a locuit în casa Assan din piața Lahovary, astăzi Casa Oamenilor de Știință. Iubitoare de artă, Marie Jeanne și-a început colecția sub îndrumarea tatălui. Confiscată în anii '80, în 2008, în urma deciziei din 2006, opera este restituită de către Muzeul Municipiului București, către moștenitorii familiei Bastaki.

Tonul sub care se află peisajul lui Pallady a fost orânduit în așa fel încât imediatețea figurativă să piardă din valența de localizare, în defavoarea unei impresii estetice, detașată de recognoscibilitatea realismului tipic picturii de peisaj. Această calitate venea în completarea operei unui modernist rațional, așa cum s-a detașat Pallady de restul artiștilor contemporani lui, fie doar și comportamental. Picturalitatea lui Pallady se regăsește la granița dintre construcție și culoare. Ambele coordonate s-au mulat după caracterul inconfundabil al unui boier cult, cosmopolit și scrupulos, educat în spirit francez, dar cu sânge balcanic. Construcția pare de cele mai multe ori caracteristică unui vestic, meticuloasă, rigidă pe alocuri, distribuită pe întreaga suprafață picturală sub imperiul cognitiv, așa cum îi stă bine unei firi ultra realiste, însă este contrabalansată de fiecare dată de paleta de culori, atipică. Peisajul a reprezentat pentru Theodor Pallady ocazia unei interpretări inedite a lucrului văzut, fapt relevat de tonul special care tronează asupra acestor compoziții. Fie că sunt opere de început, fie de la sfârșitul carierei, fie că sunt peisaje din țară, uleiuri din Bucium sau desene din București, fie din Franța, cu minunatele vedute pariziene sau provensale, Pallady s-a destăinuit în fața unor priveliști grăitoare propriului univers. Prezentă la ultima mare expoziție retrospectivă din timpul vieții, cea din 1956, uleiul întregește imaginea colțurilor îndrăgite de Pallady, veduta amintind de imaginea familiară a casei grădinarului familiei Ghica. Alături de peisajele realizate pe moșiile de la Bucium, "Casa grădinarului" descrie colțuri pitorești din țară, pictate destul de rar de Pallady în cei peste 40 de ani de carieră.(I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.