Bibliografie

MÂNDRESCU, Anatol, “Theodor Pallady”, Editura Meridiane, 1971 ŞORBAN, Raoul, “Theodor Pallady”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe carton, 48 cm, 35,5, semnat lateral dreapta sus, cu negru, TP

Provenienţă

colecția Marie Jeanne (Diamandy) și Nicolae Bastaki; colecția Constantin (Dinu) Bastaki (1916 - 2005), Paris; din 2005, colecția urmașilor familiei Bastaki.

Opera de față ne reintroduce în universul intim al lui Theodor Pallady pe mai multe praguri, de la cel vizual, drept spațiu al creației, până la informațiile de ordin biografic. Pornind de la cea din urmă componentă, descoperim o operă din colecția fiicei vitrege a lui Pallady, și anume a lui Marie Jeanne Bastaki. Marie Jeanne era fiica Ioanei Pallady din căsătoria acesteia cu Constantin Diamandy, boier și diplomat român, ministru plenipotențiar la Petersburg și ulterior, ambasadorul României la Paris. Constantin Diamandy a avut cu Ioana, născută Ghika, 3 copii: Marie Jeanne (1894-1976), Magda și Ion. Marie Jeanne s-a căsătorit cu Neculai Bastaki, inginer agronom cu studii în Belgia, iar sora sa, Magda, cu Emil Sturdza și mai apoi cu George G. Assan, alături de care a locuit în casa Assan din piața Lahovary, astăzi Casa Oamenilor de Știință. Cel mai probabil opera de față intra în colecția familiei Bastaki (Marie Jeanne se căsătorea în 1916 cu Neculai) fie direct, fie prin intermediul Ioanei Pallady, oricum, relația dintre artist și Marie Jeanne este documentată, pasiunea pentru artă fiind hrănită și de relația strânsă dintre aceștia doi. Grăitoare pentru perioada anilor ‘20, “Natură statică cu flori, evantai şi cariatidă” se regăsește într-o suită interesantă de opere ce se regăsesc la interferența dintre natură moartă și interior, o manieră absoltul personală a lui Pallady. Artistul se remarcă prin orientarea clasică exprimată prin linie simplă, proporţionalitate şi perspectivă conform logicii estetice occidentale. Din creaţia sa transpare controlul raţional pe care artistul se pare că l-a dobândit asupra unui lirisc ce rămâne la stadiul incipient. Totuşi, prin intermediul ei şi de pe o poziţie detaşată, obiectivă şi reticentă faţă de sentimentalism opulent, pictorul redă esenţialul a ceea ce pictează. Folosindu-se de linii, forme şi culori şi uzitând principiile clasice în tehnică, rapoarte şi proporţii, Pallady depăşeşte formalismul obiectului redat, cu atât mai lesne în cazul unor opere ce traduc totuși proximul. Nu de puține ori critica de artă a analizat și interpretat recuzita folosită de Pallady în construirea compozițiilor, cazul de față fiind la fel de grăitor. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.