Bibliografie

Vrancea Angela, "N. Vermont", ESPLA, Bucharest, 1957. Pavel Amelia; Ionescu Radu, "Nicolae Vermont", Romanian People's Academy Publishing House, Bucharest, 1958. Deac Mircea, "Nicolae Vermont", Meridiane Publishing House, Bucharest, 1973.

ulei pe pânză; medalie: argint 916, aurit cu aur galben, 78 x 95 cm, semnat și datat dreapta jos, cu gri, "Nicolae Vermont, 1924"

Informații documentare

Opera a participat la a XXIV-a expoziție a Societății Tinerimea Artistică, București, 4-30 martie 1926 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 132, sub titlul “Între prietene”. Opera a participat la Expoziția Internațională de la Barcelona, 1929, ocazie cu care i se decerna Marele Premiu. Opera este menționată și reprodusă în catalogul expoziției, la pag. 22, cat. 45, sub titlul "Au piano". Opera vine însoțită de Medalia Expoziției Internaționale de la Barcelona, din argint aurit și alături de diploma "Gran Premio" decernată lui Nicolae Vermont pentru participarea cu această pictură în cadrul Pavilionului României. Opera a participat la expoziția Salonului “Universul”, Sala “Universul”, București, 1930 și este reprodusă în revista “Ilustrațiunea Română”, nr. 47, 13 noiembrie 1930 în articolul dedicat expoziției.

Format la München, unde avea să rămână timp de opt ani (1887-1895), artistul Vermont se va confrunta cu o epocă a marilor dispute artistice, asistând la o lupta aprigă dintre realism și secesionism, care propunea de pe poziții idealiste viziuni idilice asupra lumii. Pe tot parcursul perioadei müncheneze artistul va trimite lucrări în țară, prezentate și expuse în cadrul „Cercului artistic”, precum și la „Expoziția artiștilor în viață”. Doi ani mai târziu îl vom întâlni la Paris, unde va lucra pentru o perioadă în preajma lui Diogène Maillart (1840 – 1926), precum și în atelierul propriu, situat în apropierea atelierului sculptorului Antoine Bourdelle (1861 – 1929), cu care artistul avea să lege o strânsă prietenie. Reîntors în țară, va deschide în anul 1899 prima sa expoziție personală, alături de maestrul Luchian în rotonda Ateneului, în cadrul căreia avea să prezinte lucrări ample, precum: „Botezul” (1898), ciclul bahic – „Silen beat” și „Silen adormit” (1898). Pe lângă temele trate, artistul Vermont se va remarca de asemenea și prin pictura de gen. Remarcată în repertoriul său încă din primul deceniu de creație, pictura de gen va revela un „neîntrecut artist” în ceea ce privește calitatea narativă a compozițiilor, precum și prin realismul viziunilor propuse. Va reveni la pictura de gen și spre ultimii ani de creație, când va realiza opere precum: „Atelier de mode” (1918), „Atelier de broderie” (1919), „Café de la Paris” (1925), „La ceai” (1929) sau „La pian” (1924), admirabile pentru sensibilitatea și finețea interpretării subiectelor, precum și pentru cromatica armonioasă. (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.