Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
BLAZIAN, H., ”Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957.
ȘORBAN, Raoul, ”Theodor Pallady”, Editura Meridiane, București, 1975.
ulei pe carton, 44.5 x 37.5 cm, semnat lateral stânga, în creion, "T. Pallady"
Sfârșitul secolului al XIX-lea îl va găsi pe Theodor Pallady în mijlocul freneziei pariziene, acolo unde va reveni adesea de-a lungul vieții. Inspirat de peisajele și locuitorii de la malul Senei, artistul va dedica mai multe lucrări subiectului. Se va opri, însă, la viziunea sa proprie și la experiențele sale personale și nu va depăși acest orizont. Cunoaște protipendada franceză și studiază alături de Matisse, Marquet sau Rouault sub îndrumarea lui Gustave Moreau. Grupul la care aderă se plasează hotărât împotriva academismului, naturalismului și a impresionismului. În 1920 se afirmă printr-o expoziție personală la Paris, expoziție care îl va consacra în rândul criticii vremii. În atmosfera intimistă a interioarelor, Pallady a cuprins întreaga esență a personajului feminin, devenit, în opera sa, muză și laitmotiv. Pictează adesea nuduri, însă excelează și în portrete. Surprinde modelul feminin așezat pe fotoliu, întins pe pat sau pe divan, dar îl preocupă și orânduirea calculată a obiectelor anorganice, pe care le grupează echilibrat, și care iau adesea forma unei măsuțe de cafea, a unui birou, a unui ziar sau a unei cărți. Parcursul fluid al liniei, armoniile și ritmurile cromatice nu sunt alese întâmplător. Artistul atribuie o privire meditativă asupra scenelor de interior și readuce constant în prim-planul pânzei personajul feminin, sub diferite variații. Pallady realizează o veritabilă poezie a interioarelor și atribuie muzelor sale o simbolistică hieratică. Individualizarea protagonistelor se petrece mai cu seamă în portrete. În opera de față, franțuzoaica lui Pallady apare încununată de turbanul turcoaz, care în lucrări similare primește nuanțe de roșu sau verde. Misterul trupului feminin, elucidat de atâtea ori în lucrările dedicate nudului, este încifrat, de această dată, în veșminte viu colorate. Figura umană apare ca pretext pentru linie și culoare. Artistul nu caută să redea cu detalii fotografice modelele care îi pozează, ci tinde să surprindă atmosfera și esența psihologiei personajului prin artificii cromatice, refractări ale luminii și unduirea liniei. Cromatica difuză, desprinsă de realitate, rafinează pigmentul și se raliază constituirii unui spațiu intim, în care formele pline de eleganță ale muzei converg dincolo de dimensiunea profană propusă de nuduri, către sacralitate.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.