114. Interior în casa artistului [1928]

Considerat un continuator al lui Andreescu, Grigorescu sau Luchian, artistul îmbrățișează transformările și particularitățile vieții cotidiene și le reflectă în opera sa. Forța sa de expresie va depăși însă orice sugestii provenite de la maeștrii români. Din școala müncheneză, artistul preia noțiunile teoretice, particularitățile tehnice și apetența pentru realism, în timp ce de pe băncile școlii pariziene va pleca însoțit de noțiunile necesare desfășurării planurilor de lumină și valorificării paletei cromatice. Începuturile operei lui Steriadi sunt legate de pictura de mari dimensiuni, de reprezentarea scenelor din viața cotidiană și de panoramări ale forfotei și tumultului din porturile prin care trece. Expresivitatea semnaticii sale picturale va fi apreciată elogios de către critica vremii. Va iniția și promova saloane de grafică și va excela și în acest gen. Penelul desenatorului se îmbină melodios cu cel al pictorului și are ca rezultat o viziune artistică unitară, care îmbină atât pictura, cât și grafica. Bogăția procedeelor folosite în reprezentarea realității în operele sale ne relevă viața orașelor și a porturilor, portrete cu nuanțe psihologice, dar și câteva interioare. Activitatea sa artistică se va îmbina prolific cu activitatea didactică. Între 1924 și 1928, va activa ca pedagog la Academia de Arte Decorative. În aceeași perioadă, va efectua studii libere cu elevii doritori în atelierul său din Muzeul Kalinderu. Tot în 1928, va deveni profesor de pictură la Școala de Arte Frumoase din capitală. Perioada interbelică, în care se încadrează și opera de față, confirmă predilecția artiștilor pentru peisaje, interioare sau naturi statice. Nesiguranța și fluctuațiile vieții cotidiene din acest interval au dus la scăderea interesului artiștilor pentru compoziția cu un vădit caracter social. Astfel, vor apărea răzleț în opera lui Steriadi câteva compoziții dedicate interioarelor, majoritatea reprezentând încăperi sau colțuri din propria sa locuință. Reminiscențele tematicii sociale de factură tradițională sunt potențate de zugrăvirea decorului într-o cromatică bogată. Atmosfera rustică e accentuată de ilustrarea mobilierului din lemn, a tapiseriilor, a pieselor de ceramică și a tablourilor. Minuțiozitatea pe care o demonstrează artistul în realizarea detaliilor elementelor decorative ne relevă măiestria și siguranța desenatorului.

Bibliografie

DEAC, Mircea, ”Jean Al. Steriadi”, Editura Meridiane, București, 1962. DAN, Călin, ”Jean Al. Steriadi”, Editura Meridiane, București, 1988.

Dimensiuni

width 85 cm, height 65.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu negru, "Jean Al Steriadi, (19)28"

Informații documentare

Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2349, din 02.08.2004. O variantă a operei este reprodusă în catalogul ”La peinture roumaine. 1800-1940”, Editura Pandora, 1995, la cat. 116.

Datare

1928

Provenienţă

până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.