63. O petrecere [1977]

Asimilând veleitățile părinților săi (tatăl – inginer la Căile Ferate, mama – posesoare a unui deosebit talent muzical), Magdalena Rădulescu își va compune propriul ritm plastic, în care va îmbina cu măiestrie precizia matematică a tatălui său și firea artistică a mamei sale. După absolvirea studiilor, realizate în bună parte dincolo de hotare, artista va pătrunde în intimitatea lumii teatrale, fapt ce se va concretiza printr-o suită de portrete dedicate unor actori consacrați ai vremii, dar și prin realizarea unor decoruri pentru teatru (amintim aici monumentala cortină pe care regizorul Ion Sava o va introduce în punerea în scenă a textului dramatic ”Licornul”, semnat de W.B. Yeats). Parcurgând așadar mai mult decât sporadic în lumea spectacolului, Magdalena Rădulescu va prelua și alte motive drept epicentrul operelor sale. Remarcăm cu precădere dansul ca fiind unul dintre subiectele sale preferate, subiect pe care îl va prelua atât din tradiția autohtonă, care urmare a peregrinărilor sale prin satele românești; fie din festivalurile de folclor la care participă la Nisa. Va studia îndeaproape mișcările dansatorilor, expresiile și costumele lor, găsind adesea asemănări și deosebiri între Orient și Occident. Dansul va deveni un element metafizic, înrudit cu magia, încărcat de mesaje și simboluri; iar muzica va constitui, de asemenea, un element de legătură între popoare și tradiții, artista remarcând deseori fine incursiuni dintr-o regiune a lumii în alta. Deși își plasează protagoniștii în toposuri incerte, cel mai adesea asupra unor fundaluri bogate cromatic, dansatorii Magdalenei Rădulescu par să se desprindă ușor de la sol, fiind surprinși așadar într-o continuă ascensiune și tinzând către apoteoză. Ciclul tematic se va dovedi a fi revelator pentru ritmurile cromatice exuberante și pentru coregrafia tușelor care susțin melodicitatea în surdină a tablourilor cu dansatori. Remarcăm, și nu de puține ori, un dans colectiv într-un ciclu interminabil. Fie că vorbim de hore ori călușari, ansamblurile coregrafice propuse de artistă devin exponente prin profunzimea semnificațiilor și a mesajelor codificate în mișcările încremenite în timp. Distingem, așadar, recurența dansatorilor populari, costumele și pălăriile specifice unor anumite genuri de dans, dar și detaliile ce fac trimitere la tradiții și spiritualitate. Cu brațele ridicate către asceza pe care visează să o atingă, protagoniștii Magdalenei Rădulescu vor primi tușe distincte și ipostaze diverse, făcându-și astfel remarcată individualitatea. Artista își va așeza modelele, pe pânză ori hârtie, cu priceperea unui savant, ori cu haosul aparent al unei boeme meditative. De cele mai multe ori, pornind de la unul dintre subiectele sale preferate: caii, artista va atașa dansatorilor săi clopoței de călușari în dreptul gleznelor, transferând astfel un motiv pictural dintr-un ciclul de lucrări în altul.

Bibliografie

Deac, Mircea, ”Magdalena Rădulescu”, Editura Meridiane, București, 1980. Beu, Lilian, ”Povestea unei artiste uitate: Magdalena Rădulescu”în ”Buridava - Studii și materiale”, XII, 12.02.2015, pp. 162-176.

Dimensiuni

width 64.5 cm, height 50.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu brun, ”Magdalena Rădulescu, 1977”

Datare

1977

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.