154. Natură statică cu cireșe, caise și tutun [1880-1885]

Elogiat și criticat deopotrivă încă din timpul vieții, deseori comparat cu Grigorescu, imaginea lui Aman avea să fie reconstruită după 1900 în diverse monografii dedicate acestuia. În 1904 apare prima compilație de texte dedicate acestuia, realizată de dr. Constantin I.Istrati, pentru ca, în următori ani Nicolae Iorga, dar mai ales Alexandru Busuioceanu și O.W.Cisek să se ocupe de creația lui Aman. Clasic, romantic, neoclasic, pre-modern, dar mereu întemeietor de școală; acestea sunt principalele descrieri ce apar în perioada interbelică, Francisc Șirato și George Oprescu departajându-se prin calitatea și expresia viziunii asupra artei românești. În perioada comunistă lucrurile o iau razna cu adevărat, Aman devenind un erou, un patriot, un critic al societății burgheze, anti-monarhist și multe altele. Componenta regală din biografia lui dispare, fiind menționate doar revoluțiile sau reforma agrară din perioada lui Cuza. Aceste texte apăreau deja la 60 de ani de la dispariția lui Aman. Ana Aman murea și ea în 1926, iar urmași care ar fi popularizat imaginea predecesorului nu au existat. În acest context popularizarea creației lui Aman a rămas în bună măsură în seama picturilor, care, indiferent de epocă, transmit mesajele nescindate și oneste. Revenind la anii de activitate a lui Aman, care în mare măsură coincid și cu activitatea în cadrul Școlii de Belle Arte (1864-1890), descoperim că natura statică intră relativ târziu și chiar greoi la început în imaginarul artistului. Unul dintre primele tablouri ce surprind un astfel de subiect pare relativ întâmplător, "Natura moartă" din colecția Muzeului Aman, inv. 774 părând totuși doar un studiu de atelier. Treptat, folosind în special florile, Aman concentrează subiecte din ce în ce mai coerente pe pânză, și, de la jumătatea anilor 1870 încep să apară chiar compoziții complexe, definite de o scenografie gândită în prealabil și de o coerență în limbajul compozițional. Suita de naturi statice inaugurate în ultimii 15 ani de carieră pare totuși să răspundă unor precepte bine stabilite și împământenite ulterior cum ar fi: recurența fructelor, care înlocuiesc treptat florile; alăturarea obiectelor personale cu cele perisabile, fapt ce conferă o anume continuitate; o anume indiferență a lui Aman pentru formatul pânzei, când pe orizontală, când pe verticală, compoziția păstrându-și totuși structura indiferent de dimensiuni. Aceste lucruri le putem observa începând cu mijlocul deceniului opt al secolului al XIX-lea în opere ca: "Cireșe" (Muzeul Aman, inv. 108), "Coș cu căpșuni" (Muzeul Aman, inv 118), "Natura statică cu cireșe" (Muzeul Național Brukenthal) sau "Pomieră cu cireșe" (Muzeul de Artă Craiova, inv. 9) toate fiind excelent construite și pictate, nivelul de atenție și detaliu fiind dus cu rigurozitate la final. Majoritatea operelor gravitează în jurul florilor sau a fructelor, însă există și o categorie - în care regăsim și opera de față - cu o recuzită eclectică. Obiecte personale, veselă, gazete, ulcioare, statuete și alte obiecte de mici dimensiuni compun uleiuri excepționale. Reconstrucția acestui imaginar atât de personal ne ajută să completăm acea imagine încețoșată pe care istoria artei a recreat-o uneori pictorului Aman. Un element foarte interesant constă în unitatea de stil pe care Aman o punctează în crearea acestui ciclu de naturi statice. Toate răspund parcă unei rigori compoziționale excepționale și, chiar dacă pictate la distanță de circa zece ani între ele, par să nu aibă nicio discontinuitate stilistică. Recuzita este fără dubiu cea mai importantă componentă de care Aman se folosește. Pictate majoritatea în deceniile opt și nouă ale sec. al XIX-lea, naturile statice apar într-un moment în care stilul, cariera și numele Aman erau mai mult decât împământenite în cultura vizuală autohtonă și, chiar dacă nu vindea atât de bine ca un Grigorescu, Aman definea în mare măsură creația modernității românești. Așadar paleta, tușa și efectele generale pot trece pe locul doi, recuzita devenind liantul acestui ciclu. În "Natură statică cu caise, cireșe și tutun" fructele (mereu coapte, vibrând de culoare, duse la saturație chiar), obiectele decorative - fructiera de argint cu un picior, dar mai ales obiectele personale - țigareta, tabachera cu tutun și foițele - ni se devoalează toate în fața ochilor așa cum Aman le observa în atelier. Senzația de intim este astfel atinsă lesne, iar alegerile cromatice duc și ele către o stare intimistă. (I.P.) Opera este semnată peste vernis, ulterior pictării, probabil după 1890, cu caligrafie de bătrânețe.

Bibliografie

BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi
Artă, 1955
CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931
IONESCU, Adrian-Silvan[coordonator], "Centenar Theodor Aman", București, 1991
IONESCU, Adrian-Silvan, "Modernitatea lui Aman", S.C.I.A., 2011

Dimensiuni

width 46 cm, height 35 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, "Th. Aman"

Datare

1880-1885

Provenienţă

colecția istorică a medicului Carmen Bușulenga-Nicolau, autor a numeroase studii de specialitate (ginecologie, medicină infantilă și pediatrică, pneumologie), medic la Clinica de Pediatrie a Spitalului "Grigore Alexandrescu" (anii '60-'70)

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.