86. Acoperișuri la Balcic [1933-1934]

Inaugurate în 1924, peisajele din Dobrogea (Mangalia) vor acapara întreaga atenție a pictorului, care pictează, desenează, scrie și trăiește alături de turcii și tătarii locurilor pe tot parcursul verilor petrecute acolo (până în 1938). Schimbările în regimul pictural sunt mai mult decât evidente, în special în ceea ce privește reconsiderarea culorii, în regim de puternic efect luminos, care dobândește calitatea primară de a contura și armoniza forma. Duetul format de pitorescul exotic, regăsit în toate colțurile Mangaliei, și de lumina tipică va fi cu atât mai mult pertinent în discursul plastic odată cu descoperirea Balcicului, ce avea să rămână ultima redută în creația tonitziană. În ceea ce privește cronologia exactă a primelor călătorii în Balcic, cel ce face lumină în privința perioadei este însuși Tonitza, ce a ținut o însemnată corespondență cu amici, colecționari sau pictori. „E mult mai fin, mai tandru, mult mai irizat. Nu e decorativ, mai ales nu e deloc brutal. E fantastic” îi destăinuia Tonitza, în august 1933, colecționarului dr. Iosif Dona. De-a lungul celor 5 ani petrecuți în „colonia” de la Balcic, Tonitza va crea, în paralel, atât tipologia omului, etnicul local, păstrător al secretelor orientale, cât și tabloul complet al locului, în adevărate vederi artistice. Cafenelele, casele prăfuite, bragageria, florăria, geamia și cimitirele sunt pictate în lumina soarelui dobrogean, în acea atmosferă tipică, exotică. Acele prime opere realizate în Balcic aveau să fie prezentate publicului între 6 și 31 mai 1934, moment în care Tonitza expunea circa 40 de opere cu subiect dobrogean. Orașul și priveliștele Balcicului devin subiecte importante, Tonitza fiind fermecat de diverse colțuri de un pitoresc nemaiîntâlnit, așa cum e și cazul operei de față. Pictează cerdacuri, scara lui Caramitti, farul, mahalaua, casa pescarului, baia turcească, porți turcești sau golful atât de fermecător. Cu totul special, Tonitza reîncepea, ca în acele studii de impresii de la 1910, să lucreze ca impresoniștii, fiind influențat de lumină: „mă scol înainte de răsăritul soarelui, înainte de a fi pălmuit de lumina orbitoare a astrului, care-l vulgarizează oarecum. Balcicul văzut în zori îți face adevăr impresia unui târg de basm, de o puritate incomparabilă”. În aceste opere Tonitza își va limita paleta la doar 3-4 culori, plasându-le pe suprafețe generoase, diluate și plate, evitând violențele cromatice. Una dintre caracteristicile acestei perioade, evidențiată în „Acoperișuri la Balcic” constă în aplecarea către arabesc și pentru jocul perspectival, Tonitza folosind suprapunerile diverselor planuri pentru a puncta depărtarea sau proximitatea. (I.P.)

Bibliografie

BREZIANU, Barbu,"Nicolae Tonitza", Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, "Nicoale Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986
PĂULEANU, Doina, "Grupul celor Patru", Monitorul Oficial, 2012

Dimensiuni

width 30 cm, height 39.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, "Tonitza"

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul „Tonitza”, Nicolae Cebuc, editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008.

Datare

1933-1934

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.