22. Ciobănaș pe islaz [1900-1904]

Chiar dacă cele câteva uleiuri și imagini ce ne-au rămas din perioada de studii a lui Ștefan Luchian nu denotă clar un atașament față de subiectele și valorile lui Nicolae Grigorescu, creația de mai târziu (1890-1904) respiră fără îndoială un aer grigorescian. Însă opera lui Grigorescu prezenta o altfel de atmosferă, cu totul deosebită în comparație cu celelalte manifestările artistice din Bucureștiul anilor 1880-1900. Firea lui Luchian se asemăna temperamentului lui Grigorescu, învăţăturile adevăratului său maestru croindu-şi calea firesc în conştiinţa sa. De la el a învăţat să-şi bazeze observaţia direct pe aspectele realităţii, să cunoască natura în aspectele ei fundamentale şi să caute să se confunde cu ea, pentru a o putea evoca cu sinceritate. Însă aceste precepte îl făceau dezavuabil pe Grigorescu în rândul profesorilor de la Belle Arte, cât și în ochii criticii oficiale, considerând operele pictorului „nesfârșite”, cât și desenul acestuia, limitări artistice. Însă poate tocmai aici stă descifrarea alegeri lui Luchian de a se lăsa influențat atât de stilul, cât și de subiectele realizate de Grigorescu în țară. Anii de început de carieră ne înfățișează un Luchian prea puțin stăpân pe mijloacele tehnice, desenul său suferea, iar pictarea figurii umane era fără îndoială greoaie și nedesăvârșită. Ani mai târziu, în 1912, Luchian se confesa cu privire la școală și la ce însemnase Grigorescu în tinerețea sa: „nu m-am împăcat niciodată cu școala...am învățat mai mult de la Grigorescu și prin muzeele și expozițiile din străinătate” („Ce spune pictorul Luchian”, Aslan, în „Rampa”, 16 feb. 1912). Ca experiență capitală pentru evoluția ulterioară a lui Ștefan Luchian, contactul cu arta lui Nicolae Grigorescu avea să se resimtă în mod interesant și după perioada petrecută de cel dintâi la studii în Paris și München, ecourile grigoresciene lăsându-le să se stingă încet, până către 1900. "Ciobănaș pe islaz" ne reproduce tocmai aceste reinterpretări ulterioare pe care Luchian le decantează printr-o paletă și manieră absolut personale. Imaginarul atât de celebru creat de Grigorescu prin abordarea temei ciobănașului trezește afinități figurative în creația de maturitate a lui Luchian, compozițiile create după 1900 marcând o cu totul altă abordare față de influența pe care Grigorescu o emana la sfârșitului secolului al XIX-lea.

Bibliografie

CIOFLEC, Virgil, "Luchian", Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955
DRĂGUŢ , Vasile, "Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
ENESCU, Theodor, "Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească", Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000
ENESCU, Theodor, "Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen", Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, "Luchian", Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

Dimensiuni

width 41.5 cm, height 27 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu brun, "Luchian"

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul impresionist în pictura din România”, Mircea Deac, Monitorul Oficial, 2009, la pag. 50.

Datare

1900-1904

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.