138. Plugul cu boi [1903]

Pictor ce privește lumea prin ochii țăranului, Grigorescu își înfățișează încă o dată interesul pentru viața românului de odinioară pe care l-a îndrăgit, surprinzându-l de nenumărate ori pe plaiurile țării și imortalizându-l în pânzele sale, act prin care își arată profunda sa prețuire. Pe lângă idilic, cu care natura sa intimă pare că se identifică, atenția sa surprinde totodată și lealitatea vieții de la sat, a țăranilor care muncesc pământul, pământ ce necesită trudă și sudoarea frunții pentru a-I culege roadele. Înțeleasă asftel, opera sa capătă semnificații profunde, artistul aducând în lumină osteneala la care sunt supuși apropiații săi, zugrăvindu-le strădania și efortul. Atenția pe care o acordă vieții de la sat ilustrează însăși legătura sa cu mediul în care s-a născut și a copilărit. Pornind de la peisajele țării, de la oamenii care o locuiesc, de la ocupațiile acestora, de la starea modestă și a lipsurilor pe care niciodată nu le arătau ostentativ, artistul dorește să trezească în ochii privitorului realitatea pe care semenii săi o cunoșteau. Destoinicia sa în redarea unor însușiri dificil de surprins, fără o formă definită, precum calitatea aerului sau cea a luminii, puteau fi surprinse doar de cel care aparținea acelui spațiu, care cunoștea oamenii și le înțelegea nevoințele iar Grigorescu era acolo, în mijlocul lor, observându-i de aproape și eternizându-le trăirile. Reîntors în țară de la Barbizon, Grigorescu va fi din ce în ce mai atras de pictura în aer liber, pictură pe care și-o va însuși ca manieră. Astfel, cu această trăsătură de vizual, Grigorescu va surprinde tematici impresionante ale vieții rurale, compoziții cu ciobănași și păstorițe, cu fete surprinse cu furca-n brâu ori pe plaiul întins, precum și laitmotivul carelor cu boi, evocat adesea de artist. Aceste surprinderi ale plaiului românesc rememorează însăși peregrinările sale prin țară, pe care le făcea pe timp de vară, în timp ce iernile le petrecea adesea la Paris. Valea Doftanei, Valea Siretului, Posada, Agapia, Câmpina, Valea Siretului, Valea Buzăului sau Valea Moșneagului, pe toate le-a străbătut, observând omul, cerul, pământul și natura care îl însoțeau pretutindeni. Justețea spațiului rural, observată atent de Grigorescu, poate fi remarcată și în operele: „Vatra de la Rucăr”, „Casa de pe Valea Moșneagului”, „Țăranul pe prispă”, prin care artistul arată că rămâne sufletește aproape de țăranul român, pe care îl admiră pentru curajul pe care îl demonstrează în ocupațiile sale, istovitoare adesea, îmbrăcând astfel în realități plastice expresiile poporului său. Vizual în manieră și spontan în așternerea tușelor pe pânză, pentru Grigorescu pictura reprezenta expresia prin culoare, care se cuvenea tratată fățiș, fără să aibă nevoie de intervenția desenului preparativ. Prin această metodă de lucru aleasă de artist, deprinsă încă de la Barbizon și urmată pe durata întregii sale activități, Grigorescu ne dezvăluie calități impresionante de colorist și o varietate uluitoare în tratarea artistică. Desenul său sigur și viguros îi pun în evidență calitățile de meșteșugar robust iar culoarea se umple de lumină, gonind negrul și albul curat care nu există în natură și va studia raporturile reciproce dintre ele, va cere sprijinul fizicei, va analiza nuanțele descompunându-le în culorile simple componente, va modela volumele nu prin contrastul între lumina albă și umbra neagră, căci și această primește valori cromatice, ci prin nuanțe fine ale culorilor. Conformă spiritului exprimat, compoziția „Plugul cu boi” rămâne o pictură grăitoare în opera grigoresciană, mărturie a trudei și a autenticului rural, exprimată de artist prin însușirea trăirii directe. Spontaneitatea impresiilor observate, tușele energice ce învăluie formele, plasarea focusată a plugului tras de boi și împărțirea compoziției între cer și pământ, încadrează opera într-un realism atent observat și înțeles de artistul spațiului românesc. Astfel, viața țăranului roman își găsește în opera sa elogiul, reușind să își găsească mereu loc în timpul și spațiul său rural, atât de îndrăgit, fie pe luncile, fie pe văile muntenești. Esențializată în faza de maturitate, interpretarea temei va conduce la remodelarea figurii țărănești, transpusă prin siluetele emblematice ala tabloului vieții de la sat, dând naștere unor modele tipice de personaje, reprezentate de chipurile de țărăncuțe tinere, de țăranul- însoțit mereu de carul cu boi, de ciobănașul sau ciobănița surprinsă pe plai, lângă mioare ori cântând la fluier sau de țăranul trudnic al pământului, surprins la munca câmpului, însoțit de boi și plug. Aceste animale îl însoțesc pe țăranul român fie pe timp de vară, în zori, când merge la munca câmpului sau la întoarcere, pe drumuri grele, ori la deal, ori pe timp de iarnă, în război, cărând proviziile soldaților, uneori și duminica, când merge voios la târg sau când se întoarce. Revenirile acestui subiect nu vor fi deloc repetiții manieriste ale artistului, ci mai degrabă reinterpretări ale frumosului viu, căci în opinia sa „toate lucrurile frumoase sunt vii” și nu este de ajuns să le vezi o singură dată și doar dintr-un singur punct de vedere, ci ele trebuiesc a fi adâncite. Aceste subiecte ale revenirilor sale Grigorescu le studiază de fiecare dată cu același interes, aducându-le trăsături distincte întotdeauna, însuși sentimentele sale. O pictură bazată pe sentiment va fi întreaga sa perioadă de maturitate artistică, moment în care Grigorescu se refugiază într-o pensulație grăitoare, mai sensibilă și mai luminoasă ca niciodată. La Câmpina, unde se retrage spre sfârșit, locul și împrejurimile vor deveni principalele sale surse de inspirație iar aici artistul va da naștere unui imaginar rustic autentic, ce va rămâne veșnic viu în istoria creației artistice românești. Tot aici, pictorul Grigorescu îi va dedica soției sale, Maria Danciu, sub semnătură olografă multe din operele sale, printre care se numără și lucrarea „Plug cu boi”. (G.M.)

Bibliografie

Lăzărescu, Liviu, Figuri reprezentative ale picturii românești. Partea I, Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, București, 1966. Brezianu, Barbu, Nicolae Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987. Vlahuță, Alexandru, Pictorul N. I. Grigorescu: Vieața și opera lui, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1910.

Dimensiuni

width 45 cm, height 26 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat, datat și dedicat dreapta jos, cu roșu, "Grigorescu, 1903, pentru M. D(anciu)"

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Nicolae Grigorescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1984-1985 și este reprodusă și inventariată în catalogul expoziției la il. 119, pag. 147, respectiv cat. 336, pag. 215 sub titlul "Muncă grea". Opera este reprodusă în catalogul Nicolae Grigorescu, Vasile Florea, Ed. Meridiane, București, 1986 la cat. 151.

Datare

1903

Provenienţă

după 1907, colecția istorică Maria Danciu, soția lui Nicolae Grigorescu; anii '50-'80, colecția acad. Dumitru Dumitrescu;

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.