49. Struguri și pere [cca. 1925]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

49. Struguri și pere [cca. 1925]

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti

Estimare:

EUR 15.000 - 25.000

Adjudecat

EUR 22.000

Bibliografie

‘‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964 BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 ŞORBAN, Raul, ‘‘Nicolae Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 TONITZA, Nicolae, „Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964

ulei pe carton, 20.5 x 40 cm, semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza"

Tonitza își asumă și propagă în creația sa de la mijlocul anilor ’20 anumite tendințe ce pot fi conectate specificului național, așa cum era el “propovăduit” în epocă. Nu trebuie să uităm că în 1925, George Oprescu, istoric de artă totuși, publica “Arta țăranului român”, reintroducând în limbajul modern tematici tradiționale, inspirate de satul românesc. Recunoaștem în acest sens creația unor artiști reprezentativi ai perioadei interbelice, colegi cu Tonitza în prima asociație artistică națională de după Primul Război Mondial (Arta Română), și anume pe cea a lui Ressu sau Theodorescu-Sion, care, în primii ani după 1920 dedică o mare parte din studiile lor picturale unor compoziții ce abordează aproape exclusiv tematicile tradiționale. Tonitza nu rămâne indiferent și reușește să își împroprietărească anumite nuanțe, astfel putem interpreta sejurul din Făgăraș în cursul anului 1925, susținerea pe care o oferă lui Aurel Popp în fondarea Fabricii de ceramică “Dac” și chiar asumarea unui imaginar conex tradiționalului. Natura moartă era în România interbelică una dintre cele mai expresive reflectări a fidelității artiștilor față de arta țărănească, astfel descoperim și în pictura lui Tonitza acest gen, în opere foarte valoroase și dar puține la număr. În naturile statice, Tonitza vede un exerciţiu de exprimare prin cromatică şi compoziţie, a cărui reuşită constă în studiul îndelung şi profund al naturii. „Struguri și pere” este unul dintre exerciţiile împlinite ale lui Tonitza, în care mijloacele de expresie plastică întâlnesc intenţia ce se află la baza picturii, aceea de a lăsa culorile însufleţite să grăiască direct despre sentimentele care îl animă. Un dialog viu se stabileşte între nuanţele fragede ale fructelor, care umplu din abundenţă planul imaginii şi întunericul fundalului, care reapare în primul plan, în ciorchinii de struguri negri. Compoziţia bazată pe simetrie inspiră stabilitate şi echilibru, aşezând în centru gutuia, cu galbenul său solar, triumfător asupra obscurităţii din planul secund. Pictura cunoaște o variantă într-o natură statică cu fructe din colecţia dr. Iosif Dona – clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului naţional cultural – datată 1925, ceea ce justifică o datare a lucrării prezente în preajma acestui an, adică în plină perioadă a maturităţii sale creatoare.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.