51. Turcoaice pe malul Dunării

Personaj insolit, prezentat prin ochii lui Petre Oprea, ca un mizantrop, trăind spre sfârșitul vieții în condiții materiale precare, Constantin Artachino s-a remarcat prin activitatea artistică constantă, implicarea în formele de organizare artistică din țară, dar și prin parcursul inegal al operei sale. Dacă în 1890 este secretarul societății Cercul Artistic, în urma conflictului cu Constantin Stăncescu, îl regăsim printre inițiatorii Salonului Independenților din 1896 și mai apoi, în 1898, a Societății Ileana. Implicarea sa în mișcarea inițiată de Alexandru Bogdan-Pitești și Vermont, cel puțin de vedere artistic, venea în continuarea sejurului petrecut la Paris, unde studiase cu Cabanel și preluase în opera sa influența simbolistă. De altfel, în 1894 se remarcase la Salonul astiștilor în viață cu lucrarea ”Biblis schimbată în izvor”, lucrarea achiziționată de stat și de o vădită influneță simbolistă. Parcursul său a fost unul foarte inegal, poate și datorită numeroaselor influențe și stiluri adoptate. După episodul Salonului Independenților se dedică picturii de biserici, ca mai apoi să se remarce ca unul din cei mai buni portretiști, fiind căutat de negustori și bancheri și remunerat pe măsură. Ulterior critica a pus pe seama acestui succes de societate, o scădere a interesului, dar și a calității operelor sale. La această ”lâncezeală” au contribuit și activitatea didactică, pe care și-a desfășurat-o cu o impreionantă responsabilitate față de elevii săi, dar care l-a aruncat la fel într-o blândă blazare. De altfel se observă o lipsă de sensibilitate a pictorului mai ales în peisajele din perioada 1909 – 1920, perioadă de navetă între Iași și București, în care continuă să răspundă cerinței de portrete și în același timp să predea. După cearta cu bunul său prieten Luchian și o căsătorie terminată datorită divergențelor monetare, artistul intră, în anii 30, într-o perioadă fastă a creației, marcată de calătoriile în Dobrogea, cu precădere la Turtucaia, de unde ne parvin ample peisaje, lipsite adesea de sclipire, dar și multiple portrete și compoziții centrate pe comunitățile de turci și tătari care populau zona. Pe același tip de peisaj monocord din punct de vedere cromatic Artachino reușește să redea comunitățile orientale cu un anumit tip de finețe de interpretare care uimește și care vine în descendența multiplelor portrete pe care le-a executat și care dincolo de manierismul pe care l-au creat în opera sa, i-au conferit prețioase instrumente de interpretare. Operă din ciclul oriental aminitit, grupul de patru turcoaice frapează prin tipul de compoziție ales. Pe fundalul aceluiași tip de peisaj monocord, cele patru femei sunt redate cu spatele spre privitor, trupurile înfășurate lăsând să se întrevadă doar câteva elemente ale chipului – crâmpie de frunte, nasurile. ”Omul întors cu spatele oferă o alternativă la confruntarea cu privirea” afirma George Banu în studiul său asupra unuia dintre cele mai insolite aspecte din istoria artei, acela al personajului reprezentat întors cu spatele către receptor, în volumul ”Spatele omului – pictură și teatru”, din 2008. În astfel de reprezentări comunicarea este temporar suspendată, receptorul este de fapt obligat nu să intre în dialog cu ceea ce este reprezentat, ci să ”privească” spre ceea ce privesc și personajele, să descopere o lume ce, altfel ni se dezvăluie doar secundar, ca privire fugară printr-o fereastră. Contestare a frontalităţii, postura aleasă de Artachino, ne invită să privim în aceeaşi direcţie cu grupul de turcoaice. În plus, pictorul alege sa ne înfăţişeze trei dintre personaje aşezate, pentru ca doar una dintre aceste femei să scruteze enigmatic orizontul. Verticalitatea sa pare să conteste şi mai mult frontalitatea atât de familiară receptorului. “Întoarcerea speatelui implică întotdeauan un refuz. Dar, ambivalentă, extrascena se poate prezenta fie ca o consfinţire a unui eşec, fie ca orizont al unei aşteptări. Dacă postura rămâne aceeaşi, motivaţiile în schimb, sunt diferite sau chiar opuse. Iar cel chemat să exploreze secretul omului întors cu spatele este, de fiecare dată, spectatorul. Spectatorul intrigat şi ca atare, nevoit să-şi pună întrebări.” În acord cu modul de viaţă al acestor popoare orientale, turcoaicele întoarse cu spatele ale lui Artachino “atacă autoritatea chipului şi a frontalităţii”, pe de o parte “pentru a suspenda temporar dialogul privilegiat cu spectatorul”, iar pe de alta pentru “a cerceta îndeaproape motivele existenţiale inedite ce l-au determinat să se îndepărteze de semenii lui.” Afirmaţie susţinută şi de faptul că, acestea, după tipologia sugerată de George Banu, nu sunt surprinse cu spatele datorită unei activităţi ce le impune această postură, aşa-numita “activitate absorbantă” şi nici nu se află într-o scena secundară, ci ocupă, cu agresivitatea chiar, prim-planul operei. Artachino se folosește abil și de costumul specific oriental, animând scena învăluită în metaforă prin coloritul viu al veșmintelor. Totodată ni se dezvăluie excelentul desenator care echilibrează orizontul fad cu diagonalele care alcătuiesc modelul pânzelor în care sunt înfășurate femeile. “Dacă omul fără chip este omul fără nume, el nu este, în schimb, omul fără acţiune. Fiinţa lui se cristalizează în act” punctează exact George Banu în studiul său, fixând totodată și compoziția lui Artachino, instrumentată să ne prezinte inedit una din cele mai inspirate imagini ale ”celuilalt.”

Bibliografie

BANU, George, ”Spatele omului – pictură și teatru”, Ed. Nemira, București, 2008

Dimensiuni

width 81 cm, height 105 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, C. Artachino

Informații documentare

Opera a participat la expoziția societății Tinerimea Artistică din 1939 și este reprodusă la poz. 1, citată la pagina 33

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.