Bibliografie

DAN, Călin, “Jean Al. Steriadi”, Ed. Meridiane, București, 1988 PĂULEANU, Doina, “Singularitate și reconstrucție imaginară”, Ed. Arcade, București, 2010

ulei pe carton, 53 x 69 cm, semnat, datat și localizat, în creion, Jean Al. Steriadi, (19)28, Roscoff

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția “Franța văzută de pictori români”, organizată de Muzeul Toma Stelian sub auspiciile Asociației “Amicii Franței”, București, 1946. Opera este menționată în tabla ilustrațiilor la cat. 211 și reprodusă în catalogul expoziției cu mențiunea apartenenței la col. Isidor Karmitz, unul dintre cei mai de succes antrepenori ai perioa- dei interbelice

Primul contact al lui Jean Al. Steriadi cu peisajele din Bretania se consumă chiar în 1903, anul în care pictorul ajunge în Franța și își începe perioada de studiu pariziană. Prezența timpurie a lui Steriadi în nord-estul Franței ne este dezvăluită de expoziția Tinerimii Artistice din 1904, când pictorul expune, printre altele, două tablouri ale căror titluri ne oferă locația, “Colț de cârciumă la Concarneau”, și “Cap de bretonă”. Principalul promotor al acestor călătorii spre litoralul nordic poate fi considerat chiar maestrul parizian al lui Steriadi, Lucien Simon, unul dintre cei mai aplaudați pictori ce au surprins viața și peisajul breton. Însă această influență, resimțită atât în temă cât și în modalitatea de construire a operelor, va stărui în arta lui Steriadi doar în perioada de 3 ani pe care o petrece în Franța, peisajele provinciale fiind legate exclusiv de perioada de perfecționare. După 1906, data la care pictorul consideră încheiată etapa de studii, Steriadi va ocoli Bretania timp de 2 decenii, perioadă care este însă definită de multitudinea călătoriilor întreprinse. Spania, Italia, Franța meridională, Olanda sau Bulgaria sunt doar câteva dintre destinațiile preferate de artist în procesul de acumulare a unui bagaj imaginar de nedespărțit al manierei impresioniste care se contura concomitent. Factorul decisiv în modelarea unui stil inconfundabil, cel puțin în maniera și calitatea peisajelor, este conturat în jurul descoperiri Balcicului, care, din 1922, devine una dintre destinațiile preferate ale lui Steriadi. Al doilea sejur în Bretania s-a consumat în 1928-1929, perioadă în care, verile, Steriadi a călătorit în departamentul Finistere, mai exact în preajma Roscoff-ului, port la Marea Nordului. Aici, pictorul va realiza o serie remarcabilă cu vederi din port sau cu țărmurile mării, din diverse colțuri și ipostaze, știindu-se plăcerea lui Steriadi de a călători pe jos, cu orele, în căutarea priveliștilor celor mai expresive. Tipic operelor din acest ciclu, ca și în opera de față, este prezența țărmului portuar, de această dată dintr-o perspectivă ce îl plasează pe observator undeva pe o barcă, la malul apei. În dominantă rece, cu albastrul ce acaparează două suprafețe picturale, cerul și apa, peisajul este compus într-o perspectivă generoasă, ce cuprinde atât golful, dominat de un vas cu catarge, cât și orașul în orizont. Ușor pastelată, pe suprafața pictată se observă un tipic compozițional recognoscibil și la opere asemănătoare realizate atât la Roscoff, cât și la Balcic. Cerul este una dintre componentele cele mai elocvente în acest discurs pictural iscusit de Steriadi, fiind porțiunea care primește o atenție specială. Fiind independent de desen, cerul nu răspunde decât în fața culorii și a tușelor puse de Steriadi, tocmai de aceea devine spațiul de descătușare a acelei maniere impresioniste atât de celebrată în epocă.(I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.