otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Originar din Medgidia, Lucian Grigorescu a crescut colindând în voie natura şi rămânând impresionat de farmecul oriental al Dobrogei, a cărei lumină şi culoare aveau să se răsfrângă mai târziu în opera sa. Descoperind din adolescenţă pasiunea sa pentru pictură, a urmat cursurile Şcolii bucureştene de arte, după trei ani, în 1916, acestea fiind întrerupte de încorporarea sa în armată şi participarea la lupte timp de doi ani. După terminarea războiului, îşi continuă studiile de pictură, la clasa lui G.D. Mirea şi frecventează Academia liberă de arte plastice, unde dădeau lecţii de pictură Iser, Steriadi, Petraşcu, Ştefan Popescu şi alţii. În 1920, ajunge pentru practica de vacanţă la Colonia de la Baia Mare, experienţă folositoare pentru tânărul interesat de pictura în plein air. În prima perioadă a creaţiei sale, între anii 1918 – 1924, aflat în căutarea propriei expresii artistice, se orientează către o peisagistică tipic grigoresciană în picturi de mici dimensiuni, care prin calitatea lor picturală demonstrează asimilarea lecţiei maestrului omonim. Artistul opta astfel pentru o artă rezultată din contactul nemijlocit cu natura şi pentru o viziune modernă asupra picturii, pe care modelul lui Nicolae Grigorescu le reprezenta, în opoziţie cu exigenţele academice ale şcolii. Impresionismul a constituit încă o etapă în evoluţia sa artistică, echivalentă cu o eliberare de constrângerile picturii de tradiţie post renascentistă şi o întoarcere la natură şi la dialogul cu realul. Aducea cu sine luminarea paletei, intensificarea culorilor şi divizarea lor optică, fragmentarea tuşei şi transcrierea spontană a aparenţelor efemere, dinamice ale naturii. De la Steriadi, pe care l-a avut ca profesor la Academia liberă de arte plastice, Lucian Grigorescu deprinde o manieră moderat impresionistă, care valorifica claritatea volumelor şi vibraţia atmosferică, într-o perioadă în care concepţia şi tehnica impresionistă ajunseseră la finalul evoluţiei. Va renunţa curând la impresionismul fazei de formaţie, păstrând însă unele principii, precum impulsul senzaţiei şi intuiţiei în cercetarea vizuală. A urmat, după un contact mai puţin însemnat cu mediul artistic italian, revelaţia Parisului, unde ajunge în 1924. Acest an marchează începutul perioadei numite de exegeţi „constructivă” sau „cézanniană”, care a însemnat definirea unei viziuni solide a construcţiei imaginii, pe principii raţionale, fază care a persistat până în 1930 şi care poate fi recunoscută într-o serie de perisaje citadine, marine şi naturi statice. Această etapă, dominată de ordine şi rigoare, radical diferită faţă de cea din tinereţe, avea să joace un rol important în dezvoltarea stilului său ulterior, Lucian Grigorescu integrând spiritul său exuberant viziunii cerebrale. Odată cu reîntoarcerea artistului de la Paris, în 1940, începe o nouă fază de creaţie, care coincide cu redescoperirea Bucureştiului ca motiv pictural şi o calibrare a paletei la condiţiile specifice de lumină şi atmosferă de aici. Peisaj bucureştean este una dintre operele acestei perioade, în care geometria interioară a imaginii se citeşte în spatele culorii aplicate cu vervă, în planuri întinse. Cromatica se sintetizează, devenind mai gravă, cu valenţe reci, volumele se limpezesc iar atmosfera este sugerată pregnant, într-o pictură care simplifică la o primă impresie datele realului, însă în fapt sintetizează senzaţiile prin viziunea matură a artistului.(C.C.)
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu verde, L. Grigorescu
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Originar din Medgidia, Lucian Grigorescu a crescut colindând în voie natura şi rămânând impresionat de farmecul oriental al Dobrogei, a cărei lumină şi culoare aveau să se răsfrângă mai târziu în opera sa. Descoperind din adolescenţă pasiunea sa pentru pictură, a urmat cursurile Şcolii bucureştene de arte, după trei ani, în 1916, acestea fiind întrerupte de încorporarea sa în armată şi participarea la lupte timp de doi ani. După terminarea războiului, îşi continuă studiile de pictură, la clasa lui G.D. Mirea şi frecventează Academia liberă de arte plastice, unde dădeau lecţii de pictură Iser, Steriadi, Petraşcu, Ştefan Popescu şi alţii. În 1920, ajunge pentru practica de vacanţă la Colonia de la Baia Mare, experienţă folositoare pentru tânărul interesat de pictura în plein air. În prima perioadă a creaţiei sale, între anii 1918 – 1924, aflat în căutarea propriei expresii artistice, se orientează către o peisagistică tipic grigoresciană în picturi de mici dimensiuni, care prin calitatea lor picturală demonstrează asimilarea lecţiei maestrului omonim. Artistul opta astfel pentru o artă rezultată din contactul nemijlocit cu natura şi pentru o viziune modernă asupra picturii, pe care modelul lui Nicolae Grigorescu le reprezenta, în opoziţie cu exigenţele academice ale şcolii. Impresionismul a constituit încă o etapă în evoluţia sa artistică, echivalentă cu o eliberare de constrângerile picturii de tradiţie post renascentistă şi o întoarcere la natură şi la dialogul cu realul. Aducea cu sine luminarea paletei, intensificarea culorilor şi divizarea lor optică, fragmentarea tuşei şi transcrierea spontană a aparenţelor efemere, dinamice ale naturii. De la Steriadi, pe care l-a avut ca profesor la Academia liberă de arte plastice, Lucian Grigorescu deprinde o manieră moderat impresionistă, care valorifica claritatea volumelor şi vibraţia atmosferică, într-o perioadă în care concepţia şi tehnica impresionistă ajunseseră la finalul evoluţiei. Va renunţa curând la impresionismul fazei de formaţie, păstrând însă unele principii, precum impulsul senzaţiei şi intuiţiei în cercetarea vizuală. A urmat, după un contact mai puţin însemnat cu mediul artistic italian, revelaţia Parisului, unde ajunge în 1924. Acest an marchează începutul perioadei numite de exegeţi „constructivă” sau „cézanniană”, care a însemnat definirea unei viziuni solide a construcţiei imaginii, pe principii raţionale, fază care a persistat până în 1930 şi care poate fi recunoscută într-o serie de perisaje citadine, marine şi naturi statice. Această etapă, dominată de ordine şi rigoare, radical diferită faţă de cea din tinereţe, avea să joace un rol important în dezvoltarea stilului său ulterior, Lucian Grigorescu integrând spiritul său exuberant viziunii cerebrale. Odată cu reîntoarcerea artistului de la Paris, în 1940, începe o nouă fază de creaţie, care coincide cu redescoperirea Bucureştiului ca motiv pictural şi o calibrare a paletei la condiţiile specifice de lumină şi atmosferă de aici. Peisaj bucureştean este una dintre operele acestei perioade, în care geometria interioară a imaginii se citeşte în spatele culorii aplicate cu vervă, în planuri întinse. Cromatica se sintetizează, devenind mai gravă, cu valenţe reci, volumele se limpezesc iar atmosfera este sugerată pregnant, într-o pictură care simplifică la o primă impresie datele realului, însă în fapt sintetizează senzaţiile prin viziunea matură a artistului.(C.C.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
