Bibliografie

COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1975 FLOREA, Vasile, “Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1989

ulei pe pânză, 39 cm, 46,5, semnat, datat și localizat stânga jos, cu albastru G. Petrașcu, (1)930, Silistra

Informații documentare

Pe verso etichete de participare la: Expoziția Comemorativă “Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957; Expoziția Retrospectivă “Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972; etichetă de colecție, Dr. Ioan Babă Opera a participat la expoziția comemorativă “Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, cat. 109 Opera este reprodusă în catalogul Expoziției Retrospective “Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972, la cat. 13-anexă, colecția Ing. Ștefan Moțoiu, colecția Dr. Ion Babă Opera este reprodusă în monografia “Gheorghe Petrașcu”, Eleonora Costescu, Ed. Meridiane, 1975, pag. 14

Una dintre cele mai interesante elemente ale picturii lui Petrașcu ni se relevă în urma unor comparații realizate între lucrări cu subiect general comun, dar de influență diferită, din perioade de creație apropiate. Acestă metodă ne poate ajuta să înțelegem ce anume trezea în sufletul lui Petrașcu o imagine și cu ce unelte ataca artistul problema. Dacă luăm drept reper perioada din jurul lui 1930, anul pictării operei de față, putem alătura unei imagini autohtone, cu aer danubian, apariții mult mai pestrițe, mai pitorești, ca acelea ale Toledo-ului, Veneției sau Senlis-ului. Încă era perioada marilor itinerarii europene, în care Petrașcu aprofunda termenii picturali în ima- gini din ce în ce mai pătrunzătoare. Partea curioasă se contura în jurul imaginilor surprinse. Provincialității unui pitoresc oraș multinațional de pe malul drept al Dunării îi erau alăturate ponturile iberice, catedralele franceze sau palatele ducale venețiene. Neconcordanța imaginarului, având în vedere grandoarea atinsă în imaginile vest-europene, ne introduce în cotloanele universului petrașcian, pentru care cel mai de preț avut consta în propria-i țară. Silistra, Turtucaia, Mangalia, Techirghiol, Târgoviște sau Balcic, cu al lor insolit marginal, profund provincial, au reprezentat sursele acestui vizual, pe care Petrașcu a reușit să îl racordeze la imaginile europene, și chiar să le depășească în importanță. Într-o lucrare inspirată de același orășel, pictată cu mai bine de 15 ani înaintea celei de față, Petrașcu ne prezintă o uliță sărăcăcioasă, anonimă, inundată de paleta împăstată a unui pictor ce încă încearcă să găsească în reprezentare materialitatea extremă. În timp, până spre momentul pictării peisajului nostru, pictorul a reușit să strunească materia până într-acolo unde suprafețele se individualizează instinctiv sub imperiul pastei dominatoare. În “Casă la Silistra”, Petrașcu recurge la același tertip compozițional binecunoscut, oferind imaginii o însemnătate ridicată, prin plasarea iscusită a motivului în centrul compoziției. Nu o dată, o simplă casă, o ruină sau o întindere de apă, fără calități picturale nemaipomenite, s-au transformat în interogații plastice expresive. Și în cazul operei noastre, Petrașcu își asumă paleta de culori, fiind subiectiv în fața unui motiv poate prea tern pentru o pictare întocmai. Artistul alege să ofere casei o apariție pitorească, colorând-o viu, într-o atmosferă poate prea luminoasă pentru un cer totuși nedecis. Omul, probabil cea mai stingheră apariție în peisagistica petrașciană, este și el amintit, în schițarea fugitivă din partea stângă a operei. În compunerea structurii, pictorul optează pentru o simplificare a planurilor, reducând adâncimea tabloului, fără să renunțe total la perspectivă. Deși planurile sunt comprimate, perspectiva rămâne una clasică, liniară, într-o schemă compozițională simplă, chiar naturală. Efectul este realizat prin linia de fugă trasată rapid, dar puternic și împăstat, evidentă în partea inferioară a casei. Peisajul se desfășoară după legile unei aparențe firești, cel puțin în ceea ce ține de formă, Petrașcu fiind atras mereu de principiile de stabilitate figurativă oferite de însăși natura. Chiar dacă pictorul nu se folosește de mici notații artificiale pentru a imprima ritm, planurile sunt astfel modelate spre a atinge o picturalitate echilibrată, dar expresivă. Cerul primește o încărcătură materială, albul dens, alternat cu albastrul cerului, fiind responsabil de atingerea unei coerențe volumetrice. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.