Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
ulei pe carton, 58 x 40 cm, semnat lateral stânga, cu brun, "Tonitza"
Informații documentare
Cel mai probabil opera a participat la expoziția N.N. Tonitza - Francisc Șirațo, Fundația Dalles, 3-31 martie 1938, atunci când Tonitza prezenta o serie de nuduri cu spatele și busturi feminine.
Opera este intitulată pe verso "Titi", fapt ce ne oferă indicii fie asupra posesoarei operei în epocă, fie asupra modelului. Titi era porecla fiicei cea mari a familiei Tonitza, Catrina (născută în 1915), care de altfel este model pentru tatăl ei în diverse momente ale vieții.
Opera a participat la expoziția "Capodopere ale picturii românești interbelice în colecții particulare", Muzeul Cotroceni, București, Aprilie-Mai 1997.
Glorificat de pictorii Renașterii, nudul a reprezentat o temă de mare interes în arta universală, fiind interpretat ca imagine a purității și a adevărului, a frumuseții, a grației și a virtuților omenești. În peisaj, sub lumina solară sau în interioarele atelierelor artiștilor, nudul își găsește locul și sensurile ca gen artistic. La noi, remarcăm prezența nudului la artiști precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu sau Ion Țuculescu, printre cei mai statornici în studiul acestui gen artistic fiind Theodor Pallady și Nicolae Tonitza. Acești vor trata tema la un nivel nu exterior, ci unul interior, interpretând nudul și găsindu-i semnificațiile lăuntrice. În cazul lui Nicolae Tonitza, acesta va trata tema în sensuri strict picturale, interesele exprimate de artist fiind constant îndreptate spre grație și culoare, cromatica devenind pentru el izvorul cel mai bogat al operei sale. Desenator virtuos și cu o mână exersată la clasele de „accademie”, artistul este deprins cu redarea corpului uman, analizându-i volumele, proporțiile, măsurile, dinamica și plasticitatea dar mai ales armoniile, pe care le învăluie în cromatici luminoase. Nu copiază natura pe care o are în față, nici nu încearcă să o imite într-un anume fel, ci alege să îi recompună formele în corespondențe cromatice și în luminozități pe care le surprinde liber, fără constrângeri. Surprinse în iatac- locul primelor reprezentări, în intimitatea căminului sau vara la Balcic, nudurile lui Tonitza ne oferă imaginea interpretării sale artistice, poziționând întotdeauna culoarea pe scara valorilor sale picturale. Când pictează nuduri, Tonitza jonglează cu tușele în planuri largi, evitând astfel anatomiile perfecte, detaliu ce explică și predilecția sa pentru reprezentarea torsurilor, surprins adesea din spate și asupra căruia artistul își concentrează atenția. Interpretarea vibrantă a epidermei, conturată de artist prin detalii de linii fine, încadrează personajul de obicei într-un fundal aproape mat, într-o singură nuanță dominantă. Alteori acordă fundalului o atenție specială, inserând mici detalii decorative, de forme idealizate, cromatice sau vegetație, pe care le armonizează cu celelalte elemente ale compoziției. Desprinsă din sfera umanului, tema nudului, propusă de artist începând cu anul 1926 ne relevă trăsăturile senzitiviste ale interpretării sale artistice, dezvăluind astfel o manieră contemplativă asupra vieții înconjurătoare. Deseori, în scrierile sale, ni se face cunoscută fascinația plastică pe care i-o aducea studiul nudului și importanța pe care această tematică o avea în creația sa, precizând prismele și interesele picturale care îl preocupau- grația și culoarea. Înfățișate deseori în profil torsionat, posturile ne amintesc de alura anticelor modele de frumusețe grecești, studiate odinioară la clasele de accademie de la Iași. Printre cele mai îndrăgite modele vor rămâne încântătoarele orientale Afizé, Gürli sau Abibe, pe care le întâlnim în repertoriul său începând cu anull 1933, atunci când Tonitza descoperea pentru prima dată Balciul. Timp de cinci veri și o iarnă, Tonitza va reveni la Balcic pentru a-i distinge și înțelege luminile, culorile, reliefurile, precum și oamenii, cu care se va împrieteni numaidecât. Micile comunități de tătari și de turci ofereau nuanță locului și vor deveni personajele care îl vor impresiona și care vor fi în acești ani modele îndrăgite. Ismail, proprietarul cafenelei de unde obișnuia să își scrie corespondența și fiica sa Luftie, Ali Mehmet, Rachiș Ali, plăcintarul Asim Selim sau tinerele Demirná, Hamidé, Esbá, Gürli, Cadié și Afizé vor fi personajele care vor domina vizualul tonitzian ultimilor ani de creație. Reîntors la București în 1938, artistul avea să expună la Sala Dalles alături de camaradul său Francisc Șirato numeroase lucrări realizate în timpul peregrinărilor sale de la Balcic, printre care și șapte studii consacrate nudului. Expoziția va fi un succes, artistul Tonitza fiind apreciat de presa pentru originalitatea sa, evidențiindu-i astfel locul în pictura românească, care rămânea în continuare unul fertil. (G.M.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
