74. La șipot [1924]

Perioada cea mai prolifică şi totodată mai valoroasă din opera lui Ion Theodorescu-Sion o reprezintă fără îndoială aceea în care artistul a devenit preocupat de ideile naţionale ale tradiţionalismului. În noul context geopolitic şi social, acela al României Mari, nevoia căutărilor naţionaliste devine indispensabilă, iar Sion răspunde prompt noii ordini după război. Se prezintă cuminţit, clasicizant în formă şi puternic naţionalist în conţinut. Lucrări epice, ilustrând scene din viaţa țăranului, rescriu în interbelic utopia paşoptistă, nuanţând-o corespunzător spiritului vremii. Seria de tablouri cu subiect românesc, pe care le putem integra ciclului “compoziții cu motive românești", formează o etapă revelatoare deopotrivă tematic şi stilistic. Adânc preocupat de pictura murală, artistul adaugă compoziţiei un plus de monumentalitate prin înţelegerea spaţiului şi dezvoltarea armonioasă a formelor, aplatizarea decorativă, precum şi tratarea murală a materiei picturale. Vocaţia de monumentalist o va vedea împlinită abia spre sfârşitul vieţii, în 1935, când execută patru picturi maruflate pentru Palatul Regal, actualul sediu al Muzeului Naţional de Artă al României, iar doi ani mai târziu va transpune în tempera panourile decorative pentru expoziţiile internaţionale de la Paris (1937) şi New York (1939). Pictura lui Theodorescu-Sion din deceniul trei al secolului trecut reprezintă unul dintre factorii cei mai reprezentativi ai artei românești moderne. În cazul particular al pictorului, putem identifica principalele mutații stilistice ce se produc după Primul Război Mondial, moment ce generează o fervoare în identitatea națională, ce se resimte în întregul tablou cultural. Premisele pe care Sion le remodelează și accentuează în acest context sunt cele ce definesc totodată creația din perioada 1924-1927, etapă ce încadrează și opera de față. Artistul va reuși să esențializeze unele componente ale peisajului, pe care le va folosi în special pentru caracterul simbolic-generalizant. Alt factor de concretețe este conturat în jurul prezenței umane, care devine o constantă. Vizualul nu mai rămâne blocat în considerații de calitate, ci devine sursă de valoare. Omul, în cazul imaginilor lui Sion, apare nu doar ca purtător de individualitate psihologică, ci se sintetizează drept arhetip, în cazul nostru, al tradiției. În “La șipot” descoperim întocmai aceste coordonate stilistice, în fapt fiind punctul de plecare în seria ce va defini micro-etapa amintită mai sus. Intenţia de observare a realităţii este evidentă, însă este imposibil de ascuns idealizarea specifică tradiţionalismului interbelic, care conferă un aer teatral/scenografic compoziţiilor. Dispunerea piramidală a personajelor înscrise peisajului rezolvat prin geometrizări aproape cubiste relevă expresivitatea raţională a schemei, dar și marcarea arhetipală a fiecărui motiv în parte: peisajul apare germinativ, dar indescifrabil, iar țăranii, plini de putere și monumentali, păstoresc întreaga compoziție dominată de supratipul țărăncii.

Dimensiuni

width 90 cm, height 74 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu negru, "Ion Theodorescu Sion, 1924"

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția "Ion Theodorescu-Sion", 1- 25 februarie 1925, cat. 22. Opera este reprodusă în "Calendarul Minervei", anul 1926, la pag. 109. Opera a participat la expoziția retrospectivă Ion Theodorescu-Sion, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 91, pag. 100-101, sub titlul "Șipotul din pădure". Opera este reprodusă în articolul dedicat lui Ion Theodorescu-Sion în revista Gândirea, anul 1925, nr. 8. O varianta a lucrării s-a regăsit în colecția Lucian Blaga. Atât poetul cât și Sion par să se fi folosit de surse comune în creația lor, pictorul pentru ciclul "La șipot", iar poetul pentru volumul "La cumpăna apelor", în special poezia "Septemvrie":(Prin ceasul verde al pădurii/...Cântecul vechi într-odată, /Vrea șipotul să și-l învețe/ În jilavul mușchi mi se-mbie/ păreri șterse de tinerețe/ Mari turme cu clopote vin/ prin amurgul gorunilor sferici/ în codru stârnind ca un zvon/ de trecute pierdute biserici/../pădurea cu tulnice multe..)

Datare

1924

Provenienţă

colecția Margareta Cantili; colecția Mircea Goruneanu; colecția Paul Niculescu-Mizil; o varianta a lucrării s-a regăsit în colecția Lucian Blaga.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.