otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Pictura în peisaj a reprezentat pentru Francisc Șirato ocazia unor experimente cromatice care au determinat evoluția operei sale, dinspre cea a unui grafician – așa cum era catalogat în preajma anului 1920 – spre o creație modernistă, cu rădăcini puternice în pictura impresionistă și postimpresionistă. Natura devine în deceniile trei și patru terenul sigur al prospecțiunilor viziunii, sursă nemărginită de reînnoire a manierei și a meșteșugului. Într-o perioadă în care mare parte a corpului artistic începea să descopere și să călătorească în spațiul Marii Românii, așadar după 1918, și Francisc Șirato își asumă un anumit bagaj vizual, pe care îl interpretează în rezonanță cu opiniile despre artă. Chiar dacă la începutul anilor ’20 peisajul a reprezentat o mai mică componentă în comparație cu universul uman, natura avea să acapareze cu timpul planul vizual. De la nivel de fond sau registru decorativ, așa cum apare peisajul în opere ce surprind diverse personaje mai mult sau mai puțin pitorești - țigani, negustori etc. - natura devine subiect principal undeva pe la jumătatea anilor ’20, concomitent cu descoperirea unor surse imaginare de mare rezonanță. Aici vorbim în special despre Dobrogea, de la peisajul marin până la satele tătărești și turcești ce împânzeau coasta Mării Negre. Tuzla, Techirghiol, Mangalia și Balcic, în ordine cronologică, aveau să devină surse ale imaginarului, traduse de cele mai multe ori în peisaje, chiar dacă și personajele, atât de insolit, vor reprezenta țintele picturale ale lui Șirato. Însă această etapă nu se materializa pe un fond pictural inexistent, ci venea să accentueze o manieră pe care pictorul o împământenise la mijlocul deceniul trei, prin desele campanii de lucru pe care le realiza în jurul Bucureștiului. Peisajele din Băneasa, Comana, Cernica sau Colentina – pe care le putem identifica chiar din prima expoziție a Grupului celor Patru, din 1926 (vezi cat. 14, 16, 18, 19 sau 29 din catalogul expoziției) - vor fi urmate de descoperirea Dobrogei. La Mangalia, oraș vizitat cam în aceeași perioadă de toți cei trei pictori din Grupul celor Patru, Șirato dezvoltă o nouă etapă picturală, coordonată de o tehnică profund acordată în relație cu planul cromatic. Maniera, chiar dacă amintește de un realism în viziune, este modelată și influențată de descoperirea unui univers luminos, ce avea să explodeze, ca și în cazul lui Tonitza, după descoperirea Balcicului. Însă ultimii ani ai deceniului trei aveau să fie impânziți de opere ce surprind pitorescul oraș de la malul mării, Mangalia, un popas estival folosit la maxim de Șirato, Tonitza și Dimitrescu. Vederile care apar în opera pictorului nostru sunt evident recurente și în creația celor doi colegi din grupare; astfel, cafenelele, curtea gazdelor (ex.Tefik), brutăria sau diversele străduțe întortocheate sunt desenate și pictate sub influența unei noi atmosfere, tipice, zenitale, așa cum lesne putem descoperi și în opera de față. Într-o paletă fluidă, Șirato pictează o țesătură cromatică imponderabilă, “în care linia și forma se topesc în unduiri imateriale de lumină” (Al. Busuio- ceanu, “Grupul celor Patru”, Gândirea, martie 1929). (I.P.)
Bibliografie
ISPIR, Mihai, “Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979
PĂULEANU, Doina, “Grupul celor Patru”, Monitorul Oficial, București, 2012
Dimensiuni
width 49 cm, height 60 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, Şirato
Datare
1928-1930
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pictura în peisaj a reprezentat pentru Francisc Șirato ocazia unor experimente cromatice care au determinat evoluția operei sale, dinspre cea a unui grafician – așa cum era catalogat în preajma anului 1920 – spre o creație modernistă, cu rădăcini puternice în pictura impresionistă și postimpresionistă. Natura devine în deceniile trei și patru terenul sigur al prospecțiunilor viziunii, sursă nemărginită de reînnoire a manierei și a meșteșugului. Într-o perioadă în care mare parte a corpului artistic începea să descopere și să călătorească în spațiul Marii Românii, așadar după 1918, și Francisc Șirato își asumă un anumit bagaj vizual, pe care îl interpretează în rezonanță cu opiniile despre artă. Chiar dacă la începutul anilor ’20 peisajul a reprezentat o mai mică componentă în comparație cu universul uman, natura avea să acapareze cu timpul planul vizual. De la nivel de fond sau registru decorativ, așa cum apare peisajul în opere ce surprind diverse personaje mai mult sau mai puțin pitorești - țigani, negustori etc. - natura devine subiect principal undeva pe la jumătatea anilor ’20, concomitent cu descoperirea unor surse imaginare de mare rezonanță. Aici vorbim în special despre Dobrogea, de la peisajul marin până la satele tătărești și turcești ce împânzeau coasta Mării Negre. Tuzla, Techirghiol, Mangalia și Balcic, în ordine cronologică, aveau să devină surse ale imaginarului, traduse de cele mai multe ori în peisaje, chiar dacă și personajele, atât de insolit, vor reprezenta țintele picturale ale lui Șirato. Însă această etapă nu se materializa pe un fond pictural inexistent, ci venea să accentueze o manieră pe care pictorul o împământenise la mijlocul deceniul trei, prin desele campanii de lucru pe care le realiza în jurul Bucureștiului. Peisajele din Băneasa, Comana, Cernica sau Colentina – pe care le putem identifica chiar din prima expoziție a Grupului celor Patru, din 1926 (vezi cat. 14, 16, 18, 19 sau 29 din catalogul expoziției) - vor fi urmate de descoperirea Dobrogei. La Mangalia, oraș vizitat cam în aceeași perioadă de toți cei trei pictori din Grupul celor Patru, Șirato dezvoltă o nouă etapă picturală, coordonată de o tehnică profund acordată în relație cu planul cromatic. Maniera, chiar dacă amintește de un realism în viziune, este modelată și influențată de descoperirea unui univers luminos, ce avea să explodeze, ca și în cazul lui Tonitza, după descoperirea Balcicului. Însă ultimii ani ai deceniului trei aveau să fie impânziți de opere ce surprind pitorescul oraș de la malul mării, Mangalia, un popas estival folosit la maxim de Șirato, Tonitza și Dimitrescu. Vederile care apar în opera pictorului nostru sunt evident recurente și în creația celor doi colegi din grupare; astfel, cafenelele, curtea gazdelor (ex.Tefik), brutăria sau diversele străduțe întortocheate sunt desenate și pictate sub influența unei noi atmosfere, tipice, zenitale, așa cum lesne putem descoperi și în opera de față. Într-o paletă fluidă, Șirato pictează o țesătură cromatică imponderabilă, “în care linia și forma se topesc în unduiri imateriale de lumină” (Al. Busuio- ceanu, “Grupul celor Patru”, Gândirea, martie 1929). (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
