Bibliografie

COMANESCU, Petru, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 JIANU, Ionel, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1968

ulei pe pânză, 64 x 53.5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ISER

Iosif Iser a încorporat organic arta Şcolii Parisului și, fiind imposibil să se sustragă acestei înrâuriri în anii în care s-a stabilit acolo (în special între 1920 și 1934), pictorul a păstrat şi şi-a adâncit propriile preocupări, desăvârşindu-şi modul de expresie. Marin Mihalache aprecia că Iser se afirmase încă din ţară ca un pictor cu o viguroasă personalitate, pe care Parisul nu l-a absorbit, ci l-a împlinit. Pe drept cuvânt, s-a afirmat că şi acolo pictorul a rămas el însuşi, de sub aporturile străine răzbătând puternic propriile trăsături. Artistul declara despre această perioadă: “am ţinut să fiu în arta mea aşa cum sunt şi numai astfel am putut produce în străinătate impresia unei arte personale”( din “Iser”, Marin Mihalache, pag. 23). Nudurile feminine formează un capitol de valoare în opera lui Iser, o temă pe care a abordat-o de-a lungul întregii sale creaţii şi care ilustrează căutările sale în domeniul expresivităţii formei. Acestea erau de regulă rezultatul observaţiei directe a modelului, aşezat în diferite poze: şezând, în picioare sau întins. Acestea sunt de cele mai multe ori reprezentate în interior, într-un mediu care sugerează intimitate, însoţite de eşarfe şi alte materiale care îi dau lui Iser prilejul să ilustreze diferite tipuri de texturi şi suprafeţe. Modele pentru nudurile sale sunt fie femeile din Dobrogea - în special în prima perioadă, când pictează temele orientaliste, dar și în cursul perioadei interbelice - fie celebrele modele din Franța, modele profesioniste ce împânzesc compozițiile lui Iser din anii ’20 (aici vorbim despre Suzanne Caudal sau Sonia). Opera de față se desfășoară după criteriile instituite de artist în cea mai bună perioadă de creație, anii’20, etapă în care Iser își asumă cele mai însemnate reflexe moderniste. Compoziția cu model feminin răspunde unui gust rafinat, occidental, diferențiindu-se clar de operele tipice spațiului românesc, mult mai pitorești (pânze cu țărănci, odalisce etc.). Mai mult decât atât, “Nud în grădină” are un loc exact în opera lui Iser de la sfârșitul deceniului trei și anume ne introduce în ciclul creat de pictor în cursul anului 1928, când, în lunile de vară, călătorește în sudul Franței. Acest ciclu este coordonat chiar de acest tipic compozițional pe care îl regăsim în “Nud în grădină” – modelul ce pozează în grădina vilei din Toulon, închiriată de soții Iser în vara anului 1928. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.