179. Trandafiri albi

În 1935 Nicolae Tonitza ajunge la Durău, alături de 8 elevi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, în rândul cărora va lucra 3 veri la decorarea mănăstirii de la poalele Ceahlăului. Perioadei aceasta îi aparține și lucrarea de față, făcând parte dintr-o serie de panouri florale, decorative. Cel mai probabil, aceste opere sunt strâns legate de pictarea efectivă a interiorului bisericii, unde regăsim alături de motivele populare din scoarțele țărănești, multe flori, nalbe, petunii, cicoare, albăstrele, condurași și dalii. Pentru Tonitza realizarea unui plan floral decorativ nu era o practică străină, având în vedere faptul că această uzanță poate fi regăsită și în opere anterioare. Fixarea unui fundal vegetal în realizarea unui portret rămâne una dintre metodele cele mai des întâlnite, oferindu-ne premisa unei investigări a vizualului puternic oferit de o astfel de abordare. Pictarea micului panou decorativ ne relevă un maestru al culorii. Tonitza reușește să atingă materialitatea atât de necesară unei apariții ornamentale, în special în cazul pictării unor flori. Cu ajutorul unei palete de culori restrânse, tonurile ies în evidență, în timp ce nuanțarea cu care pictorul înnobilează suprafața pictată denotă o realizare desăvârșită. onitza uzitează de acel complex cromatic parcimonios, cu ajutorul căruia evidențiază mai lesne motivul floral abordat. După cum menționam mai sus, fundalul amintește de suprafețele unitare pictate în compozițiile cu nuduri sau portrete, însă aici necesitatea decorativă este de prisos, astfel volumele cromatice sunt subordonate tușei, ce orânduiește singular aspectul și finalmente atmosfera. În operele din aceeași perioadă cu cele create la Balcic, ce răspundeau unor interogații plastice ce țineau de rezonanța obiectelor cu atmosfera zenitală, Tonitza inova în modelarea unor opere care nu răspundeau decât informației cromatice oferite de sursa vizuală proximă. Panourile florale astfel rezultate, care chiar dacă amintesc de fundalurile scenografice și decorative ale deceniului trei al secolului XX, devin un ciclu de sine stătător în momentul în care vizualul își găsește expresivitatea. (I.P)

Bibliografie

COMARNESCU, Petre, “N.N. Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962 ȘORBAN, Raul, “Nicolae Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1965

Dimensiuni

width 29 cm, height 40 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat dreapta sus, cu negru, ”Tonitza”

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.