otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Tematica personajelor integrate în peisaj l-a preocupat pe Nicolae Grigorescu încă din perioada formării artistice de la Paris şi împrejurimile acestuia, perpetuându-se apoi pe parcursul întregii sale creaţii. În căutarea „culorii” celei mai potrivite, atras şi de viaţa artistică ce pulsa cu putere în afara mediului academic parizian inflexibil, Nicolae Grigorescu se simte unit în dragostea pentru natură cu ceilalţi artişti ce formau aşa-zisa „Şcoală de la Barbizon” (un sat situat la sud de Paris), loc de întâlnire, de discuţii aprinse şi de schimb de impresii. Pornind de la peisaje ca “personaje principale”, autonome, aşa cum erau ele concepute la Barbizon, din care nu lipseşte nici figura umană, desprinsă din lumea reală, cotidiană, Grigorescu, în fiecare etapă a creaţiei, continuă să elaboreze opere în care peisajele de la marginea satului, cu fân cosit, cu ţărani ce-şi munceau pământurile, cu turme de oi întorcându-se la amurg, de la păscut, erau toate privelişti asemănătoare cu atmosfera familiară de acasă. Între acestea se remarcă un număr impresionant de lucrări dedicate femeii. Surprinse în spaţiul domestic, în interioare, în grădini sau la câmp, torcând melancolice sau pur şi simplu dezgolite, în senzualitatea lor de contemplat, personajele feminine din opera lui Grigorescu ne apar de fiecare dată drept pretexte revelatoare pentru tratarea realistă a ansamblului naturii. De cele mai multe ori, titlurile tablouri- lor reprezentând femei indică statutul social al acestora („Ţărăncuţă”, „Logofeteasă”), activitatea pe care o desfăşoară („Cusând”, „Ţărancă torcând”), provenienţa geografică sau etnia („Munteanca”, „Ţiganca de la Ghergani”), vârsta („Bătrână la Barbizon”) etc. Într-o paletă cromatică bogată, dar calmă, cu tuşe largi şi rapide, culori ce reflectă fidel lumina specifică a naturii, opera „Femeie cu umbrelă” se remarcă prin preţiozitatea tonurilor de galben uscat, ocru-verde şi verde-brun, specifice unei perioade deosebit de prolifice pentru creaţia sa, perioada bretonă. Din întinderea câmpului, la marginea satului, se detaşează, în tonalităţi neutre de alb şi negru, silueta elegantă a unei femei cu umbrelă. În mijlocul naturii, figura plăcută şi gracilă a femeii dobândeşte un farmec aparte, integrându-se perfect cadrului. Vestimentaţia, expresie a bunului gust, subliniază nota de senzualitate concentrată mai ales în zona curbelor contrastante realizate de linia capului şi a gâtului şi de cea a şoldurilor.
Dimensiuni
width 13 cm, height 23 cm
Descriere
ulei pe lemn, semnat stânga jos,cu roșu, "Grigorescu"
Informații documentare
Opera era prezentă în atelierul lui Nicolae Grigorescu la începutul secolului XX.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Tematica personajelor integrate în peisaj l-a preocupat pe Nicolae Grigorescu încă din perioada formării artistice de la Paris şi împrejurimile acestuia, perpetuându-se apoi pe parcursul întregii sale creaţii. În căutarea „culorii” celei mai potrivite, atras şi de viaţa artistică ce pulsa cu putere în afara mediului academic parizian inflexibil, Nicolae Grigorescu se simte unit în dragostea pentru natură cu ceilalţi artişti ce formau aşa-zisa „Şcoală de la Barbizon” (un sat situat la sud de Paris), loc de întâlnire, de discuţii aprinse şi de schimb de impresii. Pornind de la peisaje ca “personaje principale”, autonome, aşa cum erau ele concepute la Barbizon, din care nu lipseşte nici figura umană, desprinsă din lumea reală, cotidiană, Grigorescu, în fiecare etapă a creaţiei, continuă să elaboreze opere în care peisajele de la marginea satului, cu fân cosit, cu ţărani ce-şi munceau pământurile, cu turme de oi întorcându-se la amurg, de la păscut, erau toate privelişti asemănătoare cu atmosfera familiară de acasă. Între acestea se remarcă un număr impresionant de lucrări dedicate femeii. Surprinse în spaţiul domestic, în interioare, în grădini sau la câmp, torcând melancolice sau pur şi simplu dezgolite, în senzualitatea lor de contemplat, personajele feminine din opera lui Grigorescu ne apar de fiecare dată drept pretexte revelatoare pentru tratarea realistă a ansamblului naturii. De cele mai multe ori, titlurile tablouri- lor reprezentând femei indică statutul social al acestora („Ţărăncuţă”, „Logofeteasă”), activitatea pe care o desfăşoară („Cusând”, „Ţărancă torcând”), provenienţa geografică sau etnia („Munteanca”, „Ţiganca de la Ghergani”), vârsta („Bătrână la Barbizon”) etc. Într-o paletă cromatică bogată, dar calmă, cu tuşe largi şi rapide, culori ce reflectă fidel lumina specifică a naturii, opera „Femeie cu umbrelă” se remarcă prin preţiozitatea tonurilor de galben uscat, ocru-verde şi verde-brun, specifice unei perioade deosebit de prolifice pentru creaţia sa, perioada bretonă. Din întinderea câmpului, la marginea satului, se detaşează, în tonalităţi neutre de alb şi negru, silueta elegantă a unei femei cu umbrelă. În mijlocul naturii, figura plăcută şi gracilă a femeii dobândeşte un farmec aparte, integrându-se perfect cadrului. Vestimentaţia, expresie a bunului gust, subliniază nota de senzualitate concentrată mai ales în zona curbelor contrastante realizate de linia capului şi a gâtului şi de cea a şoldurilor.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
