Bibliografie

DEAC, Mircea, “Magdalena Rădulescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980 Catalogul Expoziţiei “Magdalena Rădulescu. Pictură şi grafică”, text de Florența Ivaniuc și Cristian Robert Velescu, Bucureşti, 1994

ulei pe carton subțire, 56 x 37 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Magdalena Rădulescu

Insolitul creației Magdalenei Rădulescu, deopotrivă cu persona­litatea pe măsură, au impus-o pe firmamentul istoric ”ca o excepție, izolată și, probabil, irepetabilă.” Considerațiile ulterioare, racordate la fenomenele internaționale, au încadrat-o pe artistă simbolismului și expresionismului, unui simbolism ”reinventat” și unui expresionism văzut ca o componentă a personalității sale, în afara caracteristicilor determinate istoric ale curentului, din care cea mai puternică a fost cea socială. Legătura, trecerea de la simbolism la caracteristica expresionista a operei sale, a fost aplecarea naturală a artistei spre arta populară. Influența acesteia a fost distilată încă din copilăria petrecută deopotrivă la Râmnicu Sărat și în Dobrogea, nu în filonul decorativ sau cel național, ci, trecând peste ”coaja lucrurilor”, artista a preluat modul unic de a percepe și reda lumea, apelul natural pe care aceasta îl face la imaginar. Florența Ivaniuc și Cristian Robert Velescu sunt cei care identifică filonul ”oniric-imaginativ” al operei sale, componentă ce s-a amplificat progresiv, dar care nu a condus spre suprarealism. Pasajul mărturisirii experienței traiului în castelul Coconato din Nisa, unde ajunsese fără bani și dezamăgită și unde este acomodată de grădinarul castelului, într-una din camerele părăsite, oferă indicii despre sensibilitatea aparte a artistei. Camera pustie decorată cu arme și tapiserii, luminată cu ajutorul lumânărilor noaptea a fost martora unui program de lucru intens – ”Am populat castelul Coconato, timp de un an și jumătate cât am stat în el, cu toate imaginile și visele rămase în mine și revenite acum cu o forță, cu o acuitate teribilă.” Acest tip de ”expresionism de origine arhetipală” este cel care se regăsește și în portretele sale, gen clasic pe care artista a știut însă să îl impregneze cu caracteristicile imaginarului de factură antropologică. Din ciclul lucrărilor ”Prințesa din poveste (Autoportret)” sau ”Portret de fată”, lucrarea “Prințesa” reclamă legături multiple cu arta basmului sau cu specificul reprezentării bizantine. Folosirea albului cretos, abundent în crearea volumelor, este cel care susține atmosfera de irealitate. Închis de contururi brune ori negre și punctat pe alocuri prin decorația costumului sau a trăsăturilor feței, albul mat al materiei picturale pare să fie cel care ascunde, intrinsec, simbolurile.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.