49. Portretul unei doamne

După studii de pictură la Școala de Arte Frumoase din București, Merica Râmniceanu pleacă să-și definitiveze formația artistică la Paris. Alege Academia liberă din Montparnasse, unde lucrează sub îndrumarea unui lider al modernismului elvețian, Rodolphe-Theophille Bosshard. Influența plasticii lui Bossard rămâne vizibilă pe tot parcursul evoluției carierei Mericăi Râmniceanu. În perioada interbelică artista revine la București unde activează în mediile artistice avangardiste. Contactul cu reprezentanții avangardei îi prilejuiește Mericăi posibilitatea cunoașterii și analizei diferitelor tendințe și viziuni artistice emergente aflate în competiție. Nu rămâne indiferentă ideilor avangardiste, însă este destul de rezervată în ceea ce privește experimentarea tehnicilor. Picturii sale, în esență modernistă, îi adaugă unele elemente de limbaj cubist. Creația sa evoluează pe coordonatele idealurilor noului val de realism al anilor 1930, care prefigurau întoarcerea la figurativ, tradiție și lucrul îngrijit. Încearcă să consolideze sugestia trecătoare a realității prin forme construite concentrat și riguros. Prin intermediul portretului feminin, gen în care excelează, Merica Râmniceanu găsește posibilitatea de a-și exprima sensibilitatea profund umanistă. Portretul unei doamne se remarcă prin atenția deosebită acordată expresiei personajului. Femeia în rochie violet, elegantă frapează prin atitudinea solemnă, sigură și rece. Echilibrul și stăpânirea de sine care se citesc pe figură contrastează plăcut cu delicatețea senzuală a mâinilor. Portretul evocă gravitate, remarcându-se prin frumusețea plastică a modelului ales. Fundalul neutru, o convenție a spațiului închis, crește efectul dominator al portretului. Artista este interesată de dialogul tușelor și accentelor de ton care joacă un rol important în definirea (materială) a personajului. Participările la expozițiile ”Femeilor pictore și sculptore (1925-1926)” o aduc în atenția criticii și colecționarilor. Deși un creator inventiv, activ în mediile formate în jurul grupurilor moderniste Arta Nouă, Criterion, Grupul plastic, Merica Râmniceanu rămâne o prezență discretă în peisajul artei românești moderne. După cel de-al doilea război mondial artista se retrage din viața publică, dedicându-se restaurării picturii murale. Motivele acestei decizii, care au plasat arta sa într-un con de umbră după război, sunt necunoscute. (V.I.)

Bibliografie

CRISTEA, Ioana, POPESCU, Aura, ”Doamnele artelor frumoase românești afirmate interbelic”, Ed. Monitorul Oficial, 2004

Dimensiuni

width 73 cm, height 110 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roșu, M. Râmniceanu

Informații documentare

Lucrarea a participat la Salonul Oficial din 1939 și este reprodusă în catalog la cat. 200 Lucrarea este reprodusă în catalogul ”Doamnele artelor frumoase românești afirmate interbelic”, Ioana Cristea, Aura Popescu, Ed. Monitorul Oficial, 2004, la pag. 107

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.