Bibliografie

Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 Catalogul Expoziției „Nicolae Dărăscu în colecţii bucureştene”, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, iulie-august 1996 Catalogul Expoziţiei “Nicolae Dărăscu. Magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2009 DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

ulei pe pânză, 54,5, semnat dreapta jos, cu brun, N. Dărăscu

Informații documentare

Proveniență: colecţia M.C., Bucureşti. Opera a participat la Expoziția “Nicolae Dărăscu în colecții bucureștene”, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1996, și este menționată în catalogul expoziției la cat. 12.

Artist reprezentativ pentru pictura românească din perioada interbelică, cu o activitate care cuprinde 50 de ani de creaţie ce a fost pusă sub semnul curentelui impresionist, dar şi neoimpresionist - ale căror inovaţii le va pătrunde în perioada studiilor de la Paris - Nicolae Dărăscu s-a consacrat în istoria artei româneşti drept unpeisagist original. Operele sale, căutări ale unor sinteze între spontaneitatea primei impresii transpuse în culoare (impresionism) şi tendinţa cézanniană de conturare a formelor, sunt opere ale bucuriei în culori, conturată în privelişti ale naturii, în marine veneţiene sau în imaginea dealurilor potolite. Dincolo de peisaje, în pictura lui Dărăscu există şi devieri de la tema majoră, care pentru artist au reprezentat prilejuri de noi armonii coloristice, concretizate în compoziţii, flori, naturi statice şi interioare, întâlnite pe tot parcursul operei sale. Dacă iniţial (1908-1920) lucrările lui Dărăscu dezvăluie rare armonii cromatice, obţinute prin acorduri între culorile primare şi complementare, perioada anilor 1920-1944 – care corespunde celei de-a doua perioade de creaţie dărăsciene – aduce o noutate în viziunea artistică a pictorului. Devenit reprezentativ pentru arta ţării sale, Dărăscu continuă să fie interesat de efectele coloristice ale luminii şi atmosferei, însă acum se observă şi o puternică preocupare pentru sublinierea formelor şi a volumelor în culoare. Cu alte cuvinte, Dărăscu alătură stilului impresionist propria experienţă cu arta lui Cézanne, aceea de stabilire a formelor, de construcţie a planurilor prin intermediul culorii, definindu-şi un stil personal şi un mod propriu de expresie. În opera „Curte la Mangalia”, o compoziţie în peisaj, Dărăscu a reuşit să surprindă câteva elemente esenţiale pentru căutările lui din deceniul al treilea: pe de o parte consemnează nota exuberantă specifică pitorescului priveliştilor dobrogene, prin acorduri viguroase de culoare, vizibile şi în opera „Piaţă la Veneţia” (1926, MMB), şi se preocupă de redarea atmosferei îngrămădite specifică hanurilor dobrogene - ce aduce în discuţie opera “Han la mare” (1923, MNAR), iar pe de alta tinde către stabilirea formelor şi construcţia planurilor prin uşoare contururi în culoare. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.