Bibliografie

CAILLE, Marie-Thérèse, MATEESCU, Denia, TĂNASE, Virgil şi alţii, “Nicolae Grigorescu. De l’école de Barbizon à l’Impressionnisme”, Somogy Éditions d’Art, Paris, 2006 CEBUC, Alexandru, OPREA, Petre (coordonatori), „Expoziţia Nicolae Grigorescu, pictură-grafică”, catalogul expoziţiei, Muzeul de Artă al RSR, Bucureşti, 1984-1985 CEBUC, Alexandru, „Grigorescu”, Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2008 CIUCĂ, Valentin, „Pe urmele lui Nicolae Grigorescu”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1987 HORGA, Ioan, “Şcoala de la Barbizon”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990 JIANU, Ionel, BENEŞ, V., “Mărturii despre Grigorescu - antologie critică”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957 VLAHUŢĂ, Alexandru, “Pictorul N.I. Grigorescu, vieaţa şi opera lui”, Socec, Bucureşti, 1910

ulei pe lemn, 14 cm, 23,5, semnat stânga jos,cu roșu, Grigorescu

Informații documentare

Pe verso dedicaţia: “Pentru Maria Danciu, Grigorescu”.

Tematica personajelor integrate în peisaj l-a preocupat pe Nicolae Grigorescu încă din perioada formării artistice de la Paris şi împrejurimile acestuia, perpetuându-se apoi pe parcursul întregii sale creaţii. În căutarea „culorii” celei mai potrivite, atras şi de viaţa artistică ce pulsa cu putere în afara mediului academic parizian inflexibil, Nicolae Grigorescu se simte unit în dragostea pentru natură cu ceilalţi artişti ce formau aşa-zisa „Şcoală de la Barbizon” (un sat situat la sud de Paris), loc de întâlnire, de discuţii aprinse şi de schimb de impresii. Pornind de la peisaje ca “personaje principale”, autonome, aşa cum erau ele concepute la Barbizon, din care nu lipseşte nici figura umană, desprinsă din lumea reală, cotidiană, Grigorescu, în fiecare etapă a creaţiei, continuă să elaboreze opere în care peisajele de la marginea satului, cu fân cosit, cu ţărani ce-şi munceau pământurile, cu turme de oi întorcându-se la amurg, de la păscut, erau toate privelişti asemănătoare cu atmosfera familiară de acasă. Între acestea se remarcă un număr impresionant de lucrări dedicate femeii. Surprinse în spaţiul domestic, în interioare, în grădini sau la câmp, torcând melancolice sau pur şi simplu dezgolite, în senzualitatea lor de contemplat, personajele feminine din opera lui Grigorescu ne apar de fiecare dată drept pretexte revelatoare pentru tratarea realistă a ansamblului naturii. De cele mai multe ori, titlurile tablouri- lor reprezentând femei indică statutul social al acestora („Ţărăncuţă”, „Logofeteasă”), activitatea pe care o desfăşoară („Cusând”, „Ţărancă torcând”), provenienţa geografică sau etnia („Munteanca”, „Ţiganca de la Ghergani”), vârsta („Bătrână la Barbizon”) etc. Într-o paletă cromatică bogată, dar calmă, cu tuşe largi şi rapide, culori ce reflectă fidel lumina specifică a naturii, opera „Femeie cu umbrelă” se remarcă prin preţiozitatea tonurilor de galben uscat, ocru-verde şi verde-brun, specifice unei perioade deosebit de prolifice pentru creaţia sa, perioada bretonă. Din întinderea câmpului, la marginea satului, se detaşează, în tonalităţi neutre de alb şi negru, silueta elegantă a unei femei cu umbrelă. În mijlocul naturii, figura plăcută şi gracilă a femeii dobândeşte un farmec aparte, integrându-se perfect cadrului. Vestimentaţia, expresie a bunului gust, subliniază nota de senzualitate concentrată mai ales în zona curbelor contrastante realizate de linia capului şi a gâtului şi de cea a şoldurilor. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.