16. La şipot

Nicolae Vermont, alături de Ipolit Strâmbu, este unul dintre principalii creatori ai unei tipologii picturale ce au acaparat și modelat gustul publicului, în special al micii burghezimi, în perioada imediat următoare dispariției lui Nicolae Grigorescu. În fapt, cei doi pictori menționați sunt continuatori ai creației grigoresciene în măsura în care, în jurul lui 1900, amândoi pictau temele celebre inaugurate de tradiționalism. Pe aceeași linie a post-grigorescianismului, Vermont va picta până la sfârșitul carierei țărănci și țigănci în diverse ipostaze, însă își va echilibra universul figurativ fie prin maniera de pictare a acestei teme, fie prin abordarea unor subiecte în manieră impresionistă – peisaje, compoziții cu cafenele, sub lumina directă a soarelui. În “La șipot” ne întâlnim cu unul dintre modelele preferate de Vermont, o țigancă modelată cu adevărat într-un regim coregrafic în care pictorul uzitează de o gamă figurativă recognoscibilă. Pictat în întreg, modelul este prezentat într-o lumină puternică, Vermont fiind unul dintre maeștrii eclerajului. În plus, paleta de culori este și ea influențată vizibil de regimul luminos, fapt tradus într-o atmosferă energică, oferită și de alternanța tonurilor vii cu cele tipice lui Vermont. (I.P.)

Bibliografie

PAVEL, Amelia, IONESCU, Radu, “Nicolae Vermont”, Editura Academiei R.P.R., București, 1958

Dimensiuni

width 35 cm, custom 64,5

Descriere

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Nicolae Vermont, 1920

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.