119. La terasă

Subiectele picturii lui Strâmbu vor cunoaște o mutație valorică în special după 1907, când idilismul post-grigorescian era antagonic cu realitățile crude ale societății românești. Astfel țăranul și viziunea romantică sub care era pictat dispar din imaginarul lui Strâmbu, făcând loc unor compoziții ce răspundeau noului gust instituit de burghezimea urbană. Datată 1912, “La terasă” ne prezintă întocmai acea manieră nouă pe care o abordează pictorul nostru în ceea ce privește subiectul ales și în plus încearcă să experimenteze și cu tehnica de modelare a compozițiilor. Chiar dacă până la sfârșitul vieții nu se va desprinde total de operele create în interior, în atelier, folosindu-se de acel “efect de lampă”, Strâmbu nu va evita să picteze în plin soare, chiar dacă nu mânuiește în totalitate tehnicile impresioniste. Chiar dacă efectul de lumină este menționat doar prin folosirea albului, iar scena este încărcată de un narativ simptomatic, pânza de față se coagulează în jurul impresiei generale ce este coordonată de o paletă “aerisită” și de o punere în pagină ce ne introduce în acest micro-univers al micului Paris. (I.P.)

Bibliografie

OPREA, Petre, „Ipolit Strâmbulescu, artist şi profesor (1871-1934)”, în „Scrieri despre arta românească (sec. XIX-XX), Ed. Litera, Bucureşti, 1971, p. 76 REZEANU, Paul, “Pictori puţin cunoscuţi”, Ed. ALMA, Craiova, 2009

Dimensiuni

custom 65,5

Descriere

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Strâmbu, 1912

Informații documentare

Proveniență: importantă colecţie privată bucureşteană.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.