Bibliografie

BEDNARIK, Beatrice, ”Ștefan Dimitrescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 JIANU, Ionel, ”Ştefan Dimitrescu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954 PARADAIS, Claudiu, ”Ştefan Dimitrescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978

ulei pe pânză, 85 x 60 cm, semnat stânga jos, cu negru, St. Dimitrescu

Informații documentare

Proveniență: colecţia M.C., Bucureşti. Opera a participat la Salonul Oficial, Pictură.Scuptură, aprilie-mai 1930, Palatul Artelor și este menționată la cat.68 și reprodusă în catalogul expoziției. Opera este reprodusă în “Adevărul literar și artistic”, anul IX, nr.491, 4 mai 1930, la pag.3. Opera este reprodusă în revista “Gândirea”, nr. 6-7, iunie-iulie 1930, sub titlul “La cafenea”. În expoziția Grupul celor Patru din 6-30 martie 1930, în catalogul expoziției regăsim la cat. 17 opera “La cafenea”, cu mențiunea prețului - 40.000 lei (între 1930 și 1935, un director de muzeu câștiga între 4.500 - 8.500 lei pe an!). Opera este reprodusă la pag. 149 în catalogul “Roumanian Art from 1800 to our days”, G. Oprescu, Malmo, Suedia, 1935

Pentru Ștefan Dimitrescu omul a produs dintotdeauna una dintre cele mai aprofundate cercetări picturale realizate în totuși scurta sa carieră (absolvea Școala de Belle Arte din Iași în 1908, decesul avea să survină în 1933). Chiar dacă începuturile activității sale îl vor arunca în căutări mai mult sau mai puțin relevante, în încercarea de a se descotorosi de baza academistă deprinsă în timpul școlii, Dimitrescu va căuta constant modalități noi și pertinente pentru modelarea unui limbaj pictural cât mai coerent și valabil, în contextul în care descoperea și intuia modernismul în anii petrecuți la Paris (1912-1913). Omul începe să apară în câmpul plastic în special în perioada premergătoare primului Război Mondial, când, sub influența lui Cezanne, dar inspirat și de compoziții cu interioare ale lui Toulouse-Lautrec, Dimitrescu pictează interioare bucureștene, în tente cromatice expresioniste. Principala mutație în imaginarul artistic a survenit chiar în timpul războiului (1917-1918), când Dimitrescu intră în contact cu realitatea crudă a vieții, maiestuos interpretată în “Morții de la Cașin” (Muzeul Național de Artă al României , 1917). Seria de compoziții ce surprind tragedia umană sau viața cotidiană a țăranului, ce a continuat către 1920, va schimba definitiv viziunea lui Dimitrescu atât asupra artei sale dar și asupra menirii ei. Țăranul, reprezentant al spațiului ancestral, autohton, va deveni principalul subiect abordat de artist în compozițiile cu personaje, opere ce cunosc apogeul pictural în 1924, când Dimitrescu picta și prezenta la Salonul Oficial “Cina” (lucrare distrusă la Berlin în 1945). Aprofundarea subiectului uman îl va conduce pe pictorul nostru către locuri mai îndepărtate de București și Moldova natală, astfel, la mijlocul anilor ’20, alături de colegii și prietenii Tonitza, Bacalu sau Viorescu, descoperea Țara Oltului, Făgărașul, dar mai ales Dobrogea. Din toate aceste zone Dimitrescu a notat, desenat și modelat peisaje, însă a surprins de fiecare dată omul (țăranul), drept păstrător al tradiției. Din 1927 încep să apară, în special în expozițiile Grupului celor Patru, opere ce reușesc să se coaguleze într-un tablou coerent al Dobrogei și al oamenilor ei. “Orientala” (Muzeul de Artă Suceava), “La cafenea” (Muzeul de Artă Iași), “Peisaj dobrogean” (Muzeul de Artă Tulcea) sunt doar câteva dintre uleiurile ce marchează popasul dobrogean, popas ce este amintit și în opera de față. Prezentată în epocă sub titlul “La cafenea”, compoziția ne oferă viziunea monumentală prin care Dimitrescu înțelegea apariția omului, în special apariția pitorească a localnicului oriental. Turcii și tătărarii pictorului sunt mereu văzuți în posturi atemporale, fără încărcătură narativă, parcă dislocați și indiferenți, în acea „dolce farniente”. Cafeneaua, locul propice de a trăi în preajma turcilor atrași de boemia, dar mai ales de cultul siestei, i-a oferit lui Dimitrescu ocazia unei portretizări profunde pe care o introduce într-o scenă tipică, cotidiană. Personajul tronează atât la propriu, prin postura și apariția în prim-plan, dar și la figurat, transformând băncuța în micul lui jilț. Monumentalul este atins astfel lesne, forma fiind totuși întărită și de o paletă viguroasă, extrasă din nuanțele teroase și solare are Dobrogei profunde, transformând opera într-o capodoperă a genului. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.