115. Odaliscă cu mandolină

Iosif Iser a cunoscut pentru prima dată ţinutul Dobrogei în preajma evenimentelor din 1913, când fusese concentrat în armată, fapt ce i-a prilejuit o serie de incursiuni în ţinuturile arhaice şi implicit exotice ale Dobrogei. Singur ne mărturiseşte importanţa acestei revelaţii cu peisaje sterpe, coline alburii, calcaroase, un ţinut în care trăia o lume diferită şi inedită pentru artist: „Orizontul meu vine din Dobrogea. Dobrogea a fost, cred, cea mai bună şcoală pentru mine. Am rămas sufleteşte puternic legat de Dobrogea şi cred că nimeni n-a înţeles-o mai bine ca mine. Până în 1939 în fiecare an o vizitam regulat. (...) Toate motivele mele orientale îşi trag fiinţa din Dobrogea şi din amintirea petrecută pe solul ei.” (Iosif Iser apud. Marin Mihalache, „Iser”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982, pp. 16-17) Compoziţiile cu turcoaice, tătăroaice, odalisce cântând la mandolină sau odalisce cu ceaşca de cafea au fost abordate de Iser, în anii 1926-1928, ca scene de gen. Ulterior, motivul femeilor orientale i-a servit artistului pentru revelarea anumitor sensuri profunde ale gesturilor acestora. Aşadar, anii imediat următori reîntoarcerii definitive a artistului în ţară (1934), ar putea fi consideraţi o nouă etapă în creaţia lui Iser: acum figurile, deşi înfăţişează aceleaşi odalisce, apar mai individualizate, caracteristică subliniată şi prin aducerea acestora în prim-planul tablourilor, până la umplerea în totalitate a cadrului. Viziunea artistică ce stă la baza acestor opere poate fi văzută sub semnul unei analize a sufletului omenesc în diferitele lui ipostaze, prin care artistul încearcă să ne comunice ceva despre sine, într-o nesfârşită destăinuire. Operă de maturitate, „Odaliscă cu chitară” (1945), profilată pe un fond negru-violaceu, poate fi considerată, alături de o altă operă realizată în acelaşi an şi intitulată „Odaliscă” (cunoscută ca făcând parte din colecţia Weinberg), o specie de apogeu al acestei teme, la care pictorul ajunge după îndelungi ani de activitate şi un număr considerabil de lucrări cu acest subiect. Monumentală, cu formele puternic reliefate, aşezată într-o poziţie specific orientală - cu picioarele încrucişate sub corp - femeia este surprinsă în timp ce cântă melancolică la chitară. Observată din semiprofil, cu ochii aproape închişi, femeia între două vârste îi oferă pictorului pretextul desfăşurării propriului talent de mare colorist. Întâlnim aici culori complementare de roşu şi verde, ce se exaltă reciproc, completate de galbenul uscat al baticului strâns în jurul capului şi de albul pur al cămăşii ce-i lasă dezgolite încheieturile senzuale ale mâinilor. (M.N.)

Bibliografie

Muzeul Naţional Cotroceni, “Univers cromatic, Iosif Iser”, Bucureşti, 2011 BUSUIOCEANU, Alexandru, “Iser”, Ed. Ramuri, Craiova, 1930 CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 MIHALACHE, Marin, “Iser”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982

Dimensiuni

height 61 cm, custom 50,5

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga sus, cu roşu; datat dreapta sus, cu roşu, ISER; (19)45

Informații documentare

Proveniență: importantă colecţie privată bucureşteană.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.