Bibliografie

COSTESCU, Eleonora, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975 FLOREA, Vasile, ”Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989

ulei pe pânză, 33,5, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, G. Petraşcu, (1)927

Informații documentare

Proveniență: importantă colecţie privată bucureşteană.

Realitatea încremenită proprie naturilor statice a făcut din Gheorghe Petraşcu artistul cu cel mai mare număr de lucrări ale genului, care prin natura sa, prin caracterul său static, imobil şi docil, răspundea cel mai bine firii sale puţin sociabile, predispusă către intimitatea propriului cămin şi prea puţin dispusă evadării în mijlocul naturii. A iubit şi s-a simţit atât de ataşat de ambientul odăii devenite atelier, de mobila veche şi de obiectele obişnuite adunate peste ani, încât Vasile Florea – unul dintre cercetătorii operei lui Petraşcu – afirma în monografia dedicată artistului următoarele: „Dacă nu ar fi fost pictor, probabil s-ar fi putut simţi destul de bine ca anticar, înconjurat de cărţi vechi şi de recipiente de tot felul....” (Ed. Meridiane, 1989, p.67) Miracolul picturii lui Petraşcu este acela de a fi demonstrat, în contextul abordării figurativului într-o operă de artă, că aducerea mijloacelor formale la un grad de desăvârşire nu presupune abandonarea figurativului. Referitor la acest aspect esenţial al operei lui Petraşcu, ne vorbeşte Eleonora Costescu, într-una din cărțile dedicate artistului: ”Viziunea formei la el este dominată de un sentiment atât de grandios încât e capabil să dilate până la limitele posibilului expresia celui mai simplu şi banal obiect, pe care până la urmă ni-l putem închipui a fi fost luat ca pretext: o nevoie pentru concretul unui „alibi”, a cărui prezenţă familiară să calmeze cugetul în faţa insurgenţei anarhice a impulsurilor vitale, traduse plastic într-o vehemenţă aproape paroxistică a culorilor” (Ed. Meridiane, 1975, p. 54). În „Natură statică cu fructe, ulcior şi carte”, artistul recurge la cele câteva obiecte lait-motiv - ulcior, carte, fructe – nu atât ordonate, cât surprinse într-o natură moartă, pe care le înnobilează prin preţiozitatea coloritului şi voluptatea materiei bogate în efecte de o înaltă plasticitate. În anul 1928, anul imediat următor creării prezentei opere, cu ocazia deschiderii expoziţiei personale „Petraşcu” la Căminul Artei, criticul de artă Adrian Maniu scria în ziarul „Rampa” următoarele: ”(...) Naturile moarte au în pictorul Pătraşcu unul dintre cei mai desăvârşiţi creatori – vom pomeni merele bogate în culoare, legătura cărţilor vechi, pistoalele turceşti şi fazanii, opere care vor fi preţioase cândva şi vor face faima colecţionarilor în vremuri luminate. (...)” („Expoziţia G. Pătraşcu”, în „Rampa”, 7 aprilie 1928) (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.