Descriere
Scriitoare și istoric de artă, autoare a unor monografii importante (închinate unor artiști precum Theodor Aman, Lucian Grigorescu sau Ion Popescu-Negreni) și o intelectuală fascinantă, după cum o descriu apropiații, Balcica Moșescu-Măciucă s-a născut în familia lui Octavian Moșescu - avocat, editor, publicist, poet, fost primar al Balcicului, apropiat al familiei regale și protector al artiștilor români ce obișnuiau să poposească la țărmul Mării Negre în veacul precedent. A fost, de asemenea, fondatorul Universității Libere din Balcic, acolo unde au conferențiat personalități precum Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Gala Galaction ș.a. Într-atât de mult iubea Octavian Moșescu orașul de la malul Mării Negre încât și-a botezat fiica cu gândul la lumina solară și valurile nestingherite care i-au purtat pașii de-a lungul coastei. Coasta de Argint avea să rămână impregnată adânc în amintirea scriitoarei născută chiar în inima splendidei așezări. Lumina ce-și avea izvorul și în mare, dar și în cer, a înlesnit născocirea unei legături intime cu mult îndrăgita așezare a unora dintre cei mai iluștri artiști români. Debutul Balcicăi Moșescu-Măciucă în ipostaza de scriitoare se va produce de timpuriu, la ”vârsta fetelor în floare”, când tânăra autoare dedică poeme încântătoare golfului cu migdali: ”Balcic înstelat și alb de migdal,/ Cu ferești de cristal /Cu flori lucrate în cer/ Și scări pornite din lună/[...] Balcic, cu fântâni din basme,/ Din adâncul inimilor noastre;/ Balcic luminat/ Cu grădini de palat/ [...] Căci de când am plecat de la tine/ Cântecul tău răsună doar în mine.” (din poemul ”Golful cu migdali”, din volumul omonim, publicat în anul 1945 la editura Cartea Românească, București). Primul deceniu al vieții sale s-a desfășurat sublim sub protecția irizațiilor solare ale Balcicului. ”Balcicul trăia nu numai prin lumina solară, ci și prin cea a spiritului”, avea să declare Balcica Moșescu-Măciucă. Cunoscuta scriitoare mărturisea, de asemenea: ”Nu-mi aduc aminte când l-am descoperit, dar știu că totdeauna m-am simțit răsărită din el.” Frumusețea orientală a Coastei de Argint va fi surprinsă în versuri și proză de către intelectuala înzestrată cu arta condeiului. Întâlnirile cu iz boem de la Cafeneaua lui Mamut (cunoscută drept ”o Capșa a Balcicului”) au stat la baza înfiripării unor legături deosebit de însemnate între mica fiică a Balcicului și artiștii care își scoteau șevaletul la peisaj. Copleșit de priveliștea mării, Nicolae Tonitza remarcă la un moment dat, în timp ce îi schița portretul Balcicăi: ”copil fericit să porți numele ăsta sfânt”; la fel avea să aprecieze însăși Regina Maria mai apoi. Încă din fragedă copilărie a cunoscut Balcica Moșescu-Măciucă lumea artei, având șansa nu doar să observe pictorii în timp ce lucrau, ci și să interacționeze liber cu aceștia. A cunoscut unele dintre cele mai reputate nume din istoria artei românești și a preluat din pasiunea tatălui său, incluzând în colecția sa o panoplie de opere cu tematici felurite. O bună parte din selecția de lucrări incluse în licitație se regăsesc reproduse în volumul intitulat sugestiv ”Balcic”, publicat de Balcica Moșescu-Măciucă în 2013. Vom regăsi așadar numeroase opere de artă plastică care tratează instinctiv acest subiect, însă preocupările familiei s-au extins și către sculptură (remarcăm opere reprezentative de Oscar Han, dintre care una rar întâlnită - capodopera colecției - ce îi înfățișează pe Iisus și Maria Magdalena). Pasiunea de colecționar, și totodată moștenirea ce îi parvine de la Octavian Moșescu au deschis drumul conturării unui adevărat omagiu plastic al Balcicului, astfel că vom vedea subiectul tratat diferit de către o sumedenie de artiști; atât prin subiect, cât și prin tehnici. Colecția familiei înglobează și o selecție importantă de artă religioasă și obiecte decorative (ceasuri, oglinzi, servicii de masă, candelabre, lămpi), obiecte de mobilier ori chiar covoare lucrate atent; selecție ce sugerează îndelunga preocupare și incontestabilă moștenire culturală a acestora.
