75. Portretul pianistei Cella Delavrancea [1915-1916]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

75. Portretul pianistei Cella Delavrancea [1915-1916]

Eustaţiu Stoenescu

1885, Craiova - 1957, New York

Estimare:

EUR 6.000 - 10.000

Adjudecat

EUR 12.000

ulei pe pânză, 141 x 107 cm, semnat dreapta jos, cu brun, "Stoenescu"

Informații documentare

Opera a participat la a XVI-a expoziție a Societății Tinerimea Artistică, București, martie-aprilie 1916 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 243, sub titlul "Portretul D-șoarei Cella Delavrancea". Eustațiu Stoenescu expunea atunci numai puțin de 43 de tablouri fiindu-i rezervată o întreagă sală de expunere, drept o micro-expoziție personală.

Longevitatea și pasiunea nestăvilită pentru arte au transformat-o pe Cella Delavrancea într-o figură emblematică a culturii românești a întregului secol XX. Fiica cea mare a lui Barbu Delavrancea, Cella a cunoscut de mică un mediu intim dedicat tuturor fațetelor culturii, fapt relevat și de traseul urmat de surorile ei mai mici: Henrieta devenea în perioada interbelică un arhitect desăvârșit, Niculina o pictoriță apreciată de colecționarii vremii, iar Bebs membră a cenaclului literar Sburătorul. Inițierea în muzică și pian o primea de la mama ei, pianista Maria Lupașcu, însă pasiunea copilăriei avea să devină vocație și carieră prin urmarea cursurilor Conservatorului din București și Paris. Debutul literar îl făcea în revista lui Arghezi "Bilete de papagal" și avea să publice primul volum (de nuvele) în 1946. Lumea artelor plastice nu i-a fost străină, legând prietenii foarte strânse cu doi dintre cei mai importanți artiști români ai Parisului Interbelic. Pe Constantin Brâncuși îl cunoștea în 1922, iar cu Theodor Pallady a purtat chiar o corespondență, cu episoade romantice, la începutul anilor '30. Avea să fie introdusă de mică în lumea artei moderne românești, cunoscându-l pe Nicolae Grigorescu, ale cărui opere le putea admira atât în casa părintească, cât și în acelea ale bunilor prieteni Vlahuță și Caragiale. Redescoperirea portretului realizat de Eustațiu Stoenescu ne oferă ocazia unui tablou excepțional, pictat în 1915-1916, moment în care artistul se afla în sânul familiei Delavrancea. În aceeași perioadă, pictorul îi oferea Niculinei Delavrancea sfaturi de pictură, fiindu-i profesor privat, fapt concretizat în anii 1915-1916, atunci când pictorița debuta și era remarcată în cadrul expozițiilor Tinerimii Artistice. Probabil tot atunci se lega și prietenia dintre Stoenescu și mezina familiei Delavrancea, Henrietta, căreia îi va face un portret circa două decenii mai târziu, în 1938.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.