Bibliografie

BABA, Corneliu, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 ‘‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964 PĂULEANU, Doina, „Pictori români la Balcic”, Monitorul Ofcial, Bucureşti, 2008 ŞORBAN, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

guașă pe hârtie lipită pe carton, 68 x 47.5 cm

Spațiul dobrogean a reprezentat un deosebit farmec pentru artist, o lume pe care acesta a conservat-o în gândurile, scrierile sau picturile sale. Încă din perioada prizonieratului, Tonitza republică în 1925 un poem în proză “Când moare Darimé” care reflecta percepția artistului despre femeile orientale ce aveau să ocupe un loc important în lucrările sale de mai târziu, de la Balcic. Nu doar în Balcic, ci şi la Mangalia şi în alte localităţi dobrogene, Tonitza a luat contact cu populaţiile de turci şi tătari, oameni printre care se simţea bine, cu care discuta îndelung şi ai căror copii îi erau foarte dragi. Pe unii dintre aceşti, Tonitza îi învăţa desenul, organizând chiar un concurs de desen şi alcătuind pentru ei un alfabet desenat. Primul contact cu această lume îl luase în timpul prizonieratului său, când fusese inspirat să scrie, în revista lagărului, poveşti orientale. La întoarcerea sa în Dobrogea, deşi emoţionat de sărăcia oamenilor, găseşte printre ei refugiu, departe de agitaţia şi problemele din oraş. A luat naştere atunci o nouă tipologie, în portretele de copii cu ochii migdalaţi şi de tinere fete, pe care le intitula după numele lor: Ali Memet, Fegep, Osman Ismail, Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali, Hamidé sau Esma Iese. Interesat de studierea trăsăturilor specifice ale acestei populaţii, de înţelegerea lor prin observarea activităţilor şi relaţiilor dintre membrii comunităţii, a realizat numeroase desene şi schiţe, asupra cărora a revenit în pictura în ulei. Ochi migdalați și încărcați de nostalgie, tainici, languroși, șalvari ampli de culoarea caisei, creează transparențe și infățișări diafane de o puritate cu iz de senzualitate. Lucrarea reprezintă o viziune sintetică a realității dobrogene. Liniile folosite evită detaliile ce nu-l interesează aici și se unduiesc creând suprafețe largi. Umbrele și contrastele nu-l preocupă aproape deloc pe Tonitza, în special datorită tehnicii, guașa având o altfel de relație cu lumina tipică spațiului dobrogean.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.