Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
DEAC, Mircea, “Magdalena Rădulescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980
IVANIUC, Florența, VELESCU, Cristian Robert, “Catalogul expoziţiei de pictură şi grafică”, Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti, 1994
ulei pe pânză, 61,5, semnat dreapta jos, cu negru, Magdalena Rădulescu
Bogata operă a Magdalenei Rădulescu este considerată singulară nu numai în arta românească, ci şi în raport cu cea europeană, refuzând încercarea de a fi integrată într-o direcţie artistică anume. Tematica sa insolită, originală şi inovatoare, o impune pe artistă ca o excepţie în peisajul autohton, creaţia sa diversă fiind disputată între muzee şi colecţii, curând după afirmarea ei artistică. Magdalena Rădulescu a studiat la München cu profesorul Angerer şi la Paris cu pictorii Boutet de Monvelle şi Prinet, la Grande Chaumière, prima sa manifestare publică având loc în 1924, la Salonul oficial din Bucureşti. Reinventează simbolismul, deja întârziat în timpul formării sale artistice, folosind o variantă a sa pentru a pune în scenă tematica de extracţie populară. Acesta se adaugă unei componente expresioniste, dobândite în perioada studiilor sale la München, în chiar perioada de apogeu a mişcării. Formula sa stilistică se dinstinge însă de expresionismul istoric, una dintre deferenţele marcante fiind absenţa dimensiunii sociale în pictura Magdalenei Rădulescu. Refuzul suprarealismului este o altă particularitate a concepţiei sale artistice, semnalată de critica de artă, din arta sa fiind eliminate incoerenţa, iluzoriul sau ambiguitatea. Magicul însă, central pentru suprarealism, este sondat de artistă printr-o formulă stilistică originală. Pe plan european, opera sa se apropie de cea a lui Georges Rouault, Joan Miró, Marc Chagall şi mai ales Paul Klee, pe când în pictura românească, creaţia sa o întâlneşte pe cea a lui Brâncuşi sau Ţuculescu. Tema circului face parte dintre preocupările sale, alături de lumea imaginaţiei populare, din care este interesată să reînvie mituri, tradiţii şi obiceiuri. Imaginile cu comedianţi, acrobaţi, muzicanţi, dansatori, portretele de clovni, scenele de circ sunt o constantă a creaţiei sale, cele mai multe apărând în expoziţiile din Franţa. De altfel, în 1964, deschide la Paris o expoziţie dedicată circului, care primeşte aprecierea criticii de artă franceze. Personajele sale se află la graniţa dintre magic şi real, dimensiuni care se împletesc în pictura Magdalenei Rădulescu, sugerate prin spaţii abstracte, culori intense, ritmuri compoziţionale energice. În lucrarea prezentă, personajele, ca nişte păpuşi, poartă măşti şi costume de arlechini, zâmbetele de pe chipurile lor găsindu-şi corespondent în exuberanţa cromatică a imaginii. (C. C.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
