155. Tânără pe chaise longue [1935]
Estimare
EUR 12.000 - 18.000
Adjudecat
EUR 13.000
Sesiune
Mar, 9 mai 2017 19:30
Reprezentant
Bibliografie
ISPIR, Mihai, "Șirato", Ed. Meridiane, București, 1979
OPREA, Petre, "Pictorul Francisc Șirato și colecționarii săi" în "Unele aspect ale comerțului de artă bucureștean în secolul XX", Ed. Maiko, București, 2005
Dimensiuni
width 49 cm, height 61 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu brun, "Şirato, (1)935"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția Grupului Șirato-Han-Tonitza, Sala Dalles, București, 5 - 31 mai 1935. În catalogul expoziției, la cat. 37 se regăsește opera sub titlul "Fată chaise longue". Opera este reprodusă în "Adevărul literar și artistic", seria II, anul XIV, nr. 755, 26 mai 1935, pag. 3, sub titlul "Sportiva".
Datare
1935
Provenienţă
colecția Krikor H. Zambaccian (1889-1962). Armean de origine, Krikor Zambaccian va fi beneficiarul unei educații alese, urmând Institutele superioare de comerț din Antwerp și Paris. Primul sejur în străinătate avea să coincidă, asemeni unui pictor, și cu revelația picturii moderne franțuzești față de care Zambaccian va simți tot restul vieții o atașare sentimentală. Primele inițiative de achiziționare ale unor opere de artă le manifestă în 1906, cu prilejul Expoziției Jubiliare de la Palatul Artelor, când îi cerea tatălui său banii necesari pentru achiziționarea unui peisaj. Tinerețea colecționarului surprinde perioada când afacerile stau pe primul loc, lucruri ce îi vor permite după primul Război Mondial luxul de a achiziționa aproape tot ce dorea, confortul financiar fiind atins. Atras de marii maeștrii contemporani lui, Zambaccian se apropie cel mai mult de arta lui Petrașcu și a lui Pallady, însă Andreescu, Luchian și Grigorescu vor disloca sumele cele mai însemnate din fondurile armeanului. Succesul în afaceri avea să se reflecte concomitent și în colecția lui Zambaccian, astfel, în deceniul al patrulea al secolului trecut, începe achiziționarea de lucrări ale unor artiști francezi îndrăgiți, și anume: Delacroix, Courbet, Corot, Pissarro, Renoir, Sisley, Bonnard, Marquet, Matisse, Derain, Utrillo. Colecția Zambaccian, așa cum o știm și astăzi, în imobilul din strada omonimă, își găsea locul abia în 1942, pentru ca 5 ani mai târziu să facă actul unei donații către statul român, devenind Muzeul Zambaccian.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
ISPIR, Mihai, "Șirato", Ed. Meridiane, București, 1979
OPREA, Petre, "Pictorul Francisc Șirato și colecționarii săi" în "Unele aspect ale comerțului de artă bucureștean în secolul XX", Ed. Maiko, București, 2005
Dimensiuni
width 49 cm, height 61 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu brun, "Şirato, (1)935"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția Grupului Șirato-Han-Tonitza, Sala Dalles, București, 5 - 31 mai 1935. În catalogul expoziției, la cat. 37 se regăsește opera sub titlul "Fată chaise longue". Opera este reprodusă în "Adevărul literar și artistic", seria II, anul XIV, nr. 755, 26 mai 1935, pag. 3, sub titlul "Sportiva".
Datare
1935
Provenienţă
colecția Krikor H. Zambaccian (1889-1962). Armean de origine, Krikor Zambaccian va fi beneficiarul unei educații alese, urmând Institutele superioare de comerț din Antwerp și Paris. Primul sejur în străinătate avea să coincidă, asemeni unui pictor, și cu revelația picturii moderne franțuzești față de care Zambaccian va simți tot restul vieții o atașare sentimentală. Primele inițiative de achiziționare ale unor opere de artă le manifestă în 1906, cu prilejul Expoziției Jubiliare de la Palatul Artelor, când îi cerea tatălui său banii necesari pentru achiziționarea unui peisaj. Tinerețea colecționarului surprinde perioada când afacerile stau pe primul loc, lucruri ce îi vor permite după primul Război Mondial luxul de a achiziționa aproape tot ce dorea, confortul financiar fiind atins. Atras de marii maeștrii contemporani lui, Zambaccian se apropie cel mai mult de arta lui Petrașcu și a lui Pallady, însă Andreescu, Luchian și Grigorescu vor disloca sumele cele mai însemnate din fondurile armeanului. Succesul în afaceri avea să se reflecte concomitent și în colecția lui Zambaccian, astfel, în deceniul al patrulea al secolului trecut, începe achiziționarea de lucrări ale unor artiști francezi îndrăgiți, și anume: Delacroix, Courbet, Corot, Pissarro, Renoir, Sisley, Bonnard, Marquet, Matisse, Derain, Utrillo. Colecția Zambaccian, așa cum o știm și astăzi, în imobilul din strada omonimă, își găsea locul abia în 1942, pentru ca 5 ani mai târziu să facă actul unei donații către statul român, devenind Muzeul Zambaccian.
Reprezentant