21. La culesul viei (Pe moșia de la Nicorești)

Peisajul lui Petrașcu va trezi de fiecare dată cele mai interesante păreri referitoare la pictura după natură a unui artist care a propovăduit, în cea mai mare parte a carierei, o artă a anorganicului. După scurta perioadă de influență grigoresciană, Petrașcu a trecut aproape imediat la modelarea acelui complex plastic tipic, masterizat de suprasaturarea cromatică și, mai ales, de predispoziția pentru tonurile închise. Nici compozițiile de filon simbolist nu depășesc acele apariții încărcate, în care materialitatea suprafeței pictate are întâietate în fața motivului prezentat, fapt reflectat mai târziu, aproape cu desăvârșire, în majoritatea genurilor abordate. Peisajul însă a reprezentat principala alegere a unui pictor care a intuit necesitatea inovării în câmpul vizual, fapt revelat prin sumedenia de locuri străbătute, atât în țară, cât și în străinătate. Nicoreștiul este unul dintre locurile favorite, cel puțin până în momentul în care moșia familiei este distrusă în timpul Primului Război Mondial. Podgoria familiei Petrașcu (Petrovici), lăsată în grija mamei - după moartea prematură a tatălui -, apare în opera de față drept motivul principal al unei pânze ce ne amintește de subtila influență sămănătoristă care se înfiripa în estetica petrașciană în primul deceniu al secolului XX. Practic o muncă a câmpului, analizată bineînțeles în termeni exclusiv picturali, devine, alături de alte opere din aceeași perioadă (“Leliță din Nicorești” sau „Podgorean”), componentă a unui ciclu coerent totuși, coagulat poate doar din punct de vedere toponimic. Problematica operelor din această perioadă, dar și din această categorie, ne este amintită în cronica epocii de critici precum Adrian Maniu sau chiar Iosif Iser, care surprindeau supremația culorii în fața modelării compoziționale. În “La culesul viei”, Petrașcu concepe în parametrii unici o priveliște în perspectivă generoasă, abordată special, tocmai prin alegerea unui motiv sărac vizual, care va rezona pictural doar prin încărcătura cromatică. Cerul, impozant prin suprafața pe care o ocupă, suscită în plan plastic o rezolvare tipic petrașciană, în special prin intervenția acelui “reflex” albastru-alb, cu care pictorul ne va obișnui de-a lungul întregii sale cariere. În ceea ce privește registrul inferior, pânza trimite la impresionistul Petrașcu de la începutul secolului XX, când pictura intra sub imperiul hedonismului tipic. Însă toate acestea sunt depășite de maniera expresionistă în care culoarea, care ignoră lumina și existența ei naturală, este integrată compozițional tocmai prin valențele sale anorganice. Tonurile închise, sufocante și opace modelează covorul naturii și subtila prezență umană, inundată de pasta încărcată. (I.P.)

Bibliografie

FLOREA, Vasile, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989 „Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972

Dimensiuni

width 61 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu negru, G.Petrașcu, (1)912

Informații documentare

Opera a participat, cel mai probabil, în cadrul expoziției Tinerimea Artistică, 1912, când Petrașcu expunea operele lucrate pe moșia de la Nicorești în decursul aceluiași an.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.