1. Bucovineancă

În problematica ridicată de ideea specificului național, concept care se va manifesta cel mai pregnant în primii ani ai deceniului ce urmează Marii Uniri Naționale, Francisc Șirato ni se revelă ca unul dintre cei mai activi pictori (și cronicari) care vor elabora un discurs artistic raliat la noul precept. Reinterpretarea spațiului va fi cea mai la îndemână unealtă în procesul inițiat de majoritatea artiștilor care încercau în acest fel să se regăsească în spațiul din care proveneau. Apartenența la un curent sau la o asociație programatică se va resimți în toate activitățile post 1918, fapt subliniat în special prin fondarea Asociației Arta Română, care, între 1918 și 1924, a reprezentat principalul promotor al idealurilor artiștilor vremii. În ciuda criticilor negative aduse Asociației, Șirato se va alătura, din 1920, celor ce expuneau an de an în cadrul societății. Alegerea aceasta venea firesc, datorată în special picturii pe care o practica artistul nostru încă din perioada Primului Război Mondial. Iată unul dintre principiile constituante ale Artei Române, care va sta, mai târziu, la baza formulării ideii de specific național: “...cercetarea izvoarelor de artă națională românească: pictură, sculptură, arhitectură, iconografie, țesături, scoarțe, sculptură în lemn, olărie și tot ce ține de arta decorativă rustică națională, aducându-le la cunoștință generală, prin expoziții, publicațiuni, conferințe, lucrări originale sau reproduceri de orice fel...”. Faptul care îl aduce pe Șirato în rândul celor mai apreciați reprezentanți ai artei autohtone interbelice s-a conturat în jurul unei abordări cât se poate de speciale a temei, în paralel cu dezvoltarea unui limbaj plastic elaborat după un construct original, validat de modernitatea europeană. Asemeni multor alți membri ai Artei Române, ascensiunea pictorului s-a datorat elementelor biografice care au condus la descoperirea unei maniere, dar mai ales a motivului analizat – evenimentele dramatice ale primei mari conflagrații mondiale. Astfel s-a dezvoltat la noi acel univers umanist, derivat din faptele cele mai relevante ale societății contemporane lui Tonitza, Dimitrescu, Theodorescu-Sion sau Ressu. Țăranul și universul său zbuciumat de război, noile teritorii alipite României Mari și diferențele etnice accentuate vor fi sursele de inspirație cele mai importante și vor defini creația lui Șirato. Portretul și compoziția cu personaje au fost cele dintâi genuri ce au suferit sub imperiul noutății. Chiar dacă inițial toți îl considerau doar un desenator, după expoziția personală din 1921, Șirato va inaugura o nouă estetică a ruralului, văzut prin ochii scrutători, filtranți ai facilului și pitorescului. Astfel, pornind cu desenurile, acuarele și rarele uleiuri ale anilor războiului al căror principal subiect era omul simplu, țăranul deportat sau câmpurile militare, Șirato a dezvoltat un întreg univers uman, culminând cu creațiile deceniului al treilea, în care artistul se relevă nu numai ca un pictor desăvârşit, ci și ca un iscusit psiholog. Artistul ajunge la capacitatea de a concepe tipuri umane care, scoase din context prin diversele mijloace plastice de portretizare, nu își pierd din însemnătate ci, dimpotrivă, se dezvoltă sub imperiul monumentalului. Țăranul și țărăncile, micii negustori și precupeți întâlniți în târgurile muntenești sau moldovenești ocupă un loc priviligiat, fiind elemente figurative motivate nu numai de ideile ce propovăduiau calitățile specificului tradițional, dar și predispoziția nativă a lui Șirato de a portretiza omul simplu, pe care îl va evidenția chiar și comparativ - prin modelarea peiorativă a Chiaburului. Bucovineanca nu se sustrage acestui univers atât de coerent coagulat, ci, dimpotrivă, întărește afirmația care îl definește pe Șirato drept un modelator tipologic. Opera, dacă o privim în paralel cu altele din aceeași categorie de gen și perioadă, se regăsește în acele studii caracterologice, așa cum întâlnim și la Tonitza sau Dimitrescu pe parcursul anilor ’20. Într-o punere în pagină clasică, portretul se dizolvă în paleta de culoare, parcimonios alcătuită doar din câteva tonuri pământii, relevantă totodată și în atingerea unei atmosfere sobre. Centrul compozițional al operei se orientează către chipul gânditor al tinerei țărănci care, cu capul plecat și cu ochii închiși, se detașează de mediul înconjurător, factor reflectat și în fundalul picturii, prin eliminarea tuturor elementelor “decorative”.

Bibliografie

DRĂGUȚ, Vasile, “Francisc Șirato”, E.S.P.L.A., București, 1956 ISPIR, Mihai, “Francisc Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979

Dimensiuni

width 44 cm, custom 49,5

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos,cu brun, Şirato

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția “Grupul celor Patru”, Centrul Cultural Artsociety, București, 2010 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 15 În expoziția din 1926 a Grupului celor Patru, la poz. 8 figurează opera “Bucovineanca“, dimensiuni neprecizate

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.