Bibliografie

Catalog „Expoziţia comemorativă Ioan Andreescu 1850 – 1882: Anii de creaţie în ţară”, Cuvânt înainte, Studiu şi Catalog comentat de Radu Bogdan, 21 decembrie 1982 – 6 februarie 1983, Muzeul Naţional de Artă al României BOGDAN, Radu, „Andreescu. Volumul I: Artistul în epocă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969 BOGDAN, Radu, „Andreescu. Volumul II: Posteritatea critică”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982

ulei pe pânză, 23,5, semnat dreapta jos, cu roşu, Andreescu

Informații documentare

Opera a figurat în expoziţia inaugurală a Fundaţiei Ioan I. Dalles, Expoziția "I. Andreescu, N. Grigorescu, Șt. Luchian", Bucureşti, mai-iunie 1932, cat. nr. 38. În catalogul expoziției "Ioan Andreescu. Centenar 1850-1950" regăsim la cat. 14 opera "Flori în pahar", dimensiuni 24 x 17,4 cm, opera de față fiind singura operă semnată de Andreescu inventariată având aceleași dimensiuni. Opera este menționată în monografia "Andreescu", Radu Bogdan, Ed. Meridiane, 1982, în cadrul inventarului colecției Scarlat și Maria Yarka, cat. 19, pag. 320.

Provenienţă

colecția av. Scarlat Yarka (1846 - 1915), cel mai însemnat colecționar al operelor lui Andreescu, în afara familiei pictorului; între 1915-1937, colecția Maria Yarka (1853-1937); colecţia Horea Zaharia.

Ioan Andreescu s-a născut la Bucureşti în 1850, în familia unui negustor. Tatăl său, Andrei Dobrescu, preocupat să-i asigure o educaţie mai înaltă decât a sa, îl înscrie la pensionatul particular al lui Andreas Apostolatos. Îşi continuă apoi studiile, după o întrerupere de doi ani, la Gimnaziul „Lazăr” din Bucureşti, unde se afirmă aptitudinile sale pentru desen. Odată absolvit ciclul secundar, urmează Colegiul ”Sf. Sava”, însă curând, situaţia financiară a familiei cunoaşte un declin, iar Andreescu este nevoit să se gândească la o carieră care să-i asigure un venit, într-un timp cât mai apropiat. Părăseşte cursurile colegiului pentru a se înscrie, în 1869, la recent înfiinţata secţie de desen liniar şi caligrafie a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman. Andreescu frecventează timp de doi ani cursurile de desen şi sporadnic, pe cele de pictură, unde constată că nu este atras de stilul practicat de Aman sau de Tattarescu şi nici de lecţiile de desen artistic pe care aceştia le predau. Cursurile pe care le găsea interesante erau cele ţinute de C. I. Stăncescu, profesor de estetică şi istoria artei. De la acesta a aflat pentru prima dată Andreescu de artiştii de la Barbizon şi de noile principii ale picturii de peisaj, prin care putea înţelege acum picturile lui Nicolae Grigorescu. Opera acestuia, prin noutatea şi semnificaţiile pe care le aducea, avea să aibă ecouri adânci în creaţia lui Andreescu. Aceste lucruri, atât de necesare în înțelegerea background-ul unui artist, reprezintă în cazul lui Andreescu elemente interesante în ceea ce privește creația acestuia. Cei circa 10 ani de carieră, întreruptă de timpuria dispariție, sunt influențați într-o măsură anume de datele biografice. Poate situația financiară precară, lipsa unei adeziuni față de circuitul artistic autohton al vremurilor sau poate atracția față de opera lui Grigorescu au dus finalmente la un produs artistic care astăzi reprezintă unul dintre vârfurile culturii românești. Intrând în discuția despre arta practicată de acesta, trebuie admis de la bun început faptul că subiectul de față – florile – este unul care, dincolo de raritatea lui, îl individualizează pe Andreescu atât ca predecesor al lui Luchian, dar poate și mai mult în relația cu creația vremurilor sale. Practic pentru anii 1875-1885 subiectul poate fi discutat cu adevărat doar în cazul lui Grigorescu și Andreescu, însă, în cazul primului, cantitatea însemnată de alte subiecte minimalizează importanța florilor în întregul tablou pictural. Așadar, florile lui Andreescu, dincolo de cvasi-raritatea lor, reprezintă primul ciclu excepțional în creația modernă românească în ceea ce privește această temă. “Garofiţă roşie în pahar” se integrează în acest ciclu, reprezentând una dintre acele opere pictate pe un suport de dimensiuni reduse, fapt ce încarcă opera de o sensibilitate ridicată dar și de un anume intimism. Prin intermediul culorii şi al tuşelor, artistul reuşeşte să imprime imaginii pictate materialitatea lucrurilor reprezentate, nu prin iluzie optică, precum înaintaşii săi, ci prin realizarea unei identităţi de substanţă. Porneşte de la observarea elementelor care îi stau drept modele, paharul şi florile, în faţa cărora este stăpânit de o tendinţă obiectivă. Realismul de substanţă care rezultă din aceasta îl determină să filtreze datele primite de la realitatea exterioară, să înlăture fenomenele accidentale, detaliile nesemnificative şi orice alte amănunte, prin optica sa selectivă, pentru a se concentra asupra esenţei. Toate acestea sunt exprimate în întregime prin prețiozitatea pensulației, dar și prin subtilitatea cu care aceasta punctează formele și relația lor cu paleta de culori (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.