Bibliografie

DRĂGOI, Ligia, ”Sava Henţia”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979 OPRESCU, George, ”Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Fundaţia pentru Literatură şi Artă “Regele Carol II”, Bucureşti, 1937 POPESCU, Mircea, ”Sava Henţia”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954

ulei pe pânză, 59 cm, 29,5, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, S. Henţia, 1893

Informații documentare

Proveniență: colecția S.C., București.

Din generaţia pictorilor Mihail Dan şi Mihail Ştefănescu, deşi mai mic de vârstă decât aceştia, Sava Henţia este unicul care s-a afirmat pe deplin, remarcându-se printr-un deosebit talent încă din perioada studiilor desfăşurate la Şcoala elementară şi medie din Sebeş. Un alt moment ce a contribuit la orientarea decisivă către studiile de artă l-a constituit „întâlnirea” şi strânsa colaborare cu propriul unchi, fotograful Zaharia Dănciulescu, în atelierul acestuia din Bucureşti, unde va ajunge în anul 1862. Lucrul permanent cu Zaharia Dănciulescu implica, în vremea aceea, importante retuşări asupra fotografiilor, fapt ce pretindea un anumit talent de desenator. Acestor timide, dar semnificative începuturi îi vor urma anii de formare academică, la noua Şcoală de Belle Arte din Bucureşti (1863-1868) – perioadă în care îl va pierde pe principalul susţinător al studiilor sale, unchiul Zaharia Dănciulescu – unde a avut şansa de a se pregăti tocmai cu întemeietorii şcolii româneşti de pictură, Theodor Aman şi Gheorghe Tăttărescu. La numai un an după absolvirea studiilor artistice, talentul îi este recunoscut prin obţinerea celui mai important premiu, o bursă în străinătate. 1871-1874 este o perioadă de călătorii, mai întâi la Roma, apoi la Paris, unde va fi îndrumat de Alexandre Cabanel. Acum este şi momentul stabilirii unui drum propriu, sintetizând într-o viziune originală, unică, studiile de tip academist de la Bucureşti şi lecţiile primite de la maestrul francez, ţinând cont şi de sentimentul de apropiere faţă de romantismul francez al începutului de secol XIX. Amintind doar succint activitatea ce a urmat în perioada imediat următoare reîntoarcerii în ţară, unde îmbină profesoratul cu pictura, stăruind asupra tematicii cu subiect istoric, mai ales după 1877-1878, ne vom îndrepta către ultima parte a vieţii, când în grila de interese manifestate de artist se înregistrează o mutaţie importantă, în care se identifică dragostea pentru subiectele de factură rurală. Acum îşi fac apariţia în atelierul artistului, printre naturi moarte, flori şi peisaje, scenele de gen: „Târgul moşilor cu curiozităţile lui”, ”Ţărancă ducând merinde la câmp”, „Bâlciu la Brebu”, o serie de opere ce ne conduc pe urmele lui Szathmari, Trenk, Prezioşi şi Volkers, în a căror categorie se încadrează şi opera prezentă, datată 1893. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.